marți, 29 iunie 2010

”Dumnezeu este iubire”



Ignoranța indivizilor religioși asupra problemelor reale ale lumii și incapacitatea religiei organizate de a le opri oferă omenirii întregi o viziune sumbră.

Credința nu servește decât ca o iluzie plăcută, liniștitoare, în care ”Dumnezeu este iubire”, apocalipsa iminentă, iar această ignoranță sfântă...

sâmbătă, 26 iunie 2010

Anti-horoscop !

Cuadratura Uranus-Anus-Marte favorizează evenimente neașteptate, precum inundații, erupții vulcanice și valuri tsunamice, care vă pot tulbura viața familială si relațiile sentimentale. Vă recomandăm să evitați pe cât posibil gândurile negative, deoarece considerăm că ele se află la originea acestor fenomene.

Chiar daca simțiti nevoia de a vă sinucide, este recomandabil să nu luați astăzi nicio decizie radicala.


Berbec : Considerați că aveți mereu dreptate, chiar și când greșiți. Vă considerați un geniu, dar de fapt sunteți un idiot penibil. Sunteți narcisistul suprem, iar toată lumea vă disprețuiește.
După amiază este posibil să suferiți o tentativă de omor.

Taur : Sunteți impulsiv și aveți tendința de a jigni pe cei din jur. Lumea vă consideră în general un mârlan.
După amiază veți primi o veste foarte, foarte proastă de la doctor. Vă recomandăm să profitați din plin de fiecare clipă de viață rămasă.

Gemeni : S-ar putea ca partenerul să vă înșele cu altcineva. Vă lipsește cu desăvârșire libido-ul și suferiți de impotență. Vă recomandăm să luați pastila magică ”X” - (introdu reclamă aici).
După amiază este posibil să suferiți un accident rutier.
În privința afacerilor, vă recomandăm prudență. S-ar putea să aveți probleme mari cu DNA-ul.

Rac : Sunteți apatic și morocănos. Pierdeți prea mult timp vizionând filme pornografice. Viața dumneavoastră este complet lipsită de sens. Vă recomandăm să încercați un hobby, precum colecționatul de hârtie igienică.

Leu : Sunteți o fire foarte neliniștită, probabil datorită faptului că aveți oxiuri. Aveți calități de lider, deoarece știți cum să pupați în fund.
În schimb, cu cei dragi sunteți mereu tiranic, căutând motive de conflict și noduri în papură la orice chestiune minoră.
Impulsul dumneavoastră de a cheltui necumpătat vă va aduce în curând la faliment.

Fecioară : Vidul dumneavoastră emoțional, lipsa de imaginație și de etică vă vor servi în continuare excelent în lumea afacerilor.
După amizază vă veți întâlni cu prietenii, iar soția vă va înainta divorț.

Balanță : Aveți un uriaș complex de inferioritate și o dependență exagerată față de cei apropiați. Aceștia, în schimb, vă consideră o persoană foarte dezagreabilă. Echilibrul este foarte important pentru dumneavoastră, astfel încât vă simțiți foarte confortabili în propria mediocritate.
Aveți probleme mari în viața de cuplu de când ați suferit un accident la mână.

Scorpion : Sunteți complet lipsit de scrupule și bun simț. Prezența lui Saturn în sfera voastră indică un mare succes în viață. Faptul că vă aflați momentan după gratii, sugerează opusul.
Scorpionii în general ating culmile succesului profitând de munca altora precum niște căpușe.

Săgetător : Naivi și idealiști, cei din zodia Săgetător nu sunt capabili de a face vreodată o decizie rațională. Cei de sub semnul acestei zodii nu se împacă bine cu realitatea, preferând în schimb să se retragă în habotnicie sau în schizofrenie paranoidă. Săgetătorii își citesc zilnic horoscopul.

Capricorn : Trăiți într-o nebuloasă, sunteți mereu nehotărât și aveți multe planuri, din care nu reușiți să duceți vreodată măcar unul la sfârșit. În general capricornii se complac în amorul propriu. Cei mai mulți cocălari și pițipoance aparțin acestei zodii.

Vărsător : Aroganți până în măduva oaselor, vărsătorii posedă o imaginație bogată. Deseori se cred Napoleon. Alteori își plâng de milă. Vărsătorii sunt în proporții covârșitoare alcoolici notorii.
Vă recomandăm să nu refuzați posibilitatea dialogului, nici măcar cu jucăria preferată de pluș.
După amiază este posibil să fiți internați în spital.

Pești : Sensibili și modești, majoritatea peștilor își câștigă traiul din cerșit. Stelele indică faptul că riscați să vă îmbolnăviți de tuberculoză.
De ziua voastră veți fi încununați cu sute de buchete de flori, toate aranjate frumos în jurul pietrei funerare.

joi, 24 iunie 2010

Statul și pornocrația...

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, în noua ”Strategie de Apărare a României”, a declarat presa o potențială amenințare la adresa securității țării :

"Fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora, presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului reprezintă o altă vulnerabilitate a statului român"

- Aceasta ni se comunică în obișnuita limbă de lemn politică...

Iar în traducere :
Orice critică la adresa instituțiilor statului acum poate fi considerată un atac la adresa ”siguranței naționale”, (o obsesie, despre care am mai vorbit), justificând posibilitatea reglementărilor legale.

Observăm deja o tendință a politicienilor români - de a se identifica cu ”statul de drept”. Însă chiar și din momentul când presa poate amenința un stat - nu presa se face vinovată, ci statul corupt.

Lațul se strânge în jurul libertății de expresie, iar încet-încet se poate legitimiza până și dictatura...

PS : MULȚUMIRI CELOR CARE NE VIZITEAZĂ PENTRU SUSȚINERE ȘI ÎNȚELEGERE !

miercuri, 23 iunie 2010

BOR și pornocrația II

Citez din ziarul *Gândul* : ”Catedrala Mântuirii Neamului este proclamaţia de putere a Bisericii Ortodoxe Române, a supremaţiei sale în raport cu statul, a suveranităţii sale asupra sufletelor, cu acelaşi efect asupra privitorului, ca şi construcţia vecină.”

http://www.gandul.info/puterea-gandului/treizeci-de-etaje-pana-la-dumnezeu-5500754

”Gigantismul arhitectonic izvorăşte din orgoliul şi din politica BOR de a-şi maximiza influenţa şi nu din dorinţa de mântuire naţională, mântuirea fiind, în concepţia ortodoxă, un proces individual şi de durată, în care o etapă importantă o constituie faptele bune.”

- În plus, numele spune totul : ”Catedrala Mântuirii Neamului” - făcând asocierea între turma ortodoxă și populația României; statul român.
Însă un stat nu trebuie să existe numai pentru o anumită categorie de cetățeni (reprezentată de o etnie, ideologie, religie) - așa cum a existat, de exemplu, Germania nazistă...

”Enoriaşii au putut constata singuri ce paşi mari au făcut feţele bisericeşti şi cele politice pentru a se aduna împreună, a-şi armoniza ţelurile şi a se sprijini reciproc. De la "întronizările" de episcopi cu alai de lideri şi campaniile electorale din amvon, până la mărirea salariilor preoţilor (când ale altor bugetari îngheţaseră) şi scoaterea acestora din arhivele pentru public, cu dosarele colaboratorilor fostei Securităţi.”

- Construcția megalomană a fariseilor BOR, se vrea a umbri Casa Poporului, ridicându-se precum biblicul Turn Babel, cu 30 de etaje, un veritabil castel...în nori; Fiecare turn, probabil, va fi dotat și cu câte un paratrăsnet...

Un lucru pare însă inevitabil : Betonul va curge...

Cele două vise megalomanice, Catedrala Patriarhală și Casa Poporului, nici ”nu reprezintă inovaţii sau capodopere arhitecturale - niciun Gaudi nu a câştigat concursul sau n-a participat la el -, dar compensează prin monumentalism, amândouă fiind hiperbole arhitectonice ale puterii. Casa Poporului a fost simbolul de forţă al regimului ceauşist, menit să intimideze, să inspire teamă de la kilometri depărtare şi să dea senzaţia că e nemuritor.”

*Conducerea Ordinului Arhitectilor din Romania (OAR) - Filiala
Bucuresti, considera ca noua constructie a Catedralei Mantuirii
Neamului va fi "un esec arhitectural si urbanistic", deoarece proiectul
se rezuma doar la biserica, fara sa aiba in vedere un concept
arhitectural modern si de actualitate, transmite Agerpres.”

"Va fi un esec arhitectural si urbanistic pentru ca are trei aspecte
neconforme: un amplasament ascuns, dimensiuni prea mari si este lipsit
de identitate arhitecturala. Trebuie sa se inscrie in
contemporaneitate"
, a afirmat, joi, intr-o conferinta de presa,
presedintele OAR, Mircea Ochinciuc.*

- Averea Bisericii Ortodoxe Române este estimată la peste 3 miliarde de euro, însă, din acești bani nu se va contribui mai nimic la construcția Catedralei, BOR, făcând mereu ce știe să facă cel mai bine - să întindă mâna.

Inițial au cerut 200 de milioane de euro, probabil vor cere mai târziu un miliard -(bani care ar fi putut plăti nenumărate pensii și salarii)- luând și de la stat, din donațiile milionarilor anonimi și din pensiile muritorilor de foame, fiecare sperând că își vor pune astfel o ”cărămidă în rai”.
Rai, care în imaginația credincioșilor români, pare a fi și el construit din betonul ceaușist.

Însă rușine credincioșilor care își imaginează că pot ”mitui” astfel ”divinitatea” - Se cunoaște politizarea credinței chiar și în mintea indivizilor !

luni, 21 iunie 2010

BOR și pornocrația...

Grecia, amenințată cu falimentul de criza economică, a început să impoziteze Biserica Ortodoxă, una din cele mai mari proprietare de pământuri şi clădiri din ţară.
Citez : ”Veniturile provenite din proprietăţile Bisericii vor plăti o taxă de aproximativ 20%; moştenirile băneşti în jur de 10%, iar bunurile imobiliare de circa 5%”

http://www.financiarul.ro/2010/03/20/preotii-din-grecia-invitati-sa-plateasca-impozite/

- În schimb, România, confruntată și ea cu o gravă criză financiară, nu a adoptat nici o astfel de măsură.

BOR, pentru o instituție care nu produce nimic (decât ignoranță) și consumă ca un veritabil vampir economic fonduri din bugetul statului și din buzunarele cetățenilor, invocă, precum o mantră, că ”banul este ochiul dracului”...
(Reamintesc că averea BOR depășește 3 miliarde de euro) - preoții ortodocși continuând să predice modestie, smerenie și renunțarea la bunurile materiale...

Deci modestie și smerenie să fie...dar numai pentru proști.

duminică, 20 iunie 2010

sâmbătă, 19 iunie 2010

Despre tribalism și ură...

Musulmanii îi urăsc pe evrei. Evreii pe musulmani. Creștinii pe musulmani și evrei, iar toate cele trei religii urăsc pe atei...

Acesta este doar un exemplu al tribalismului cultural. Ca animale sociale simțim nevoia de apartenență la un colectiv - stablilind o identitate de colectiv. (Acesta poate fi reprezentat de un grup etnic, o religie, un stat, sau chiar entități foarte vagi, greu de definit). Cei din afara colectivului sunt priviți cu suspiciune, denigrați și dezumanizați, stabilindu-se o relație de ”noi versus ei”.

Acum, cu ocazia Cupei Mondiale, putem observa o formă interesantă de tribalism : suporterii. În timp ce pe teren se duce lupta pentru controlul mingii, suporterii ”trăiesc jocul” - se bucură și plâng alături de echipa lor. Aceasta din cauza că în trecutul îndepărtat, victoria sau înfrângerea ”echipei” lor ar ținut de însăși problema supraviețuirii grupului.

Însă tribalismul este o relicvă a minții nostre primitive : Ne-a ajutat să ieșim din peșteră, să ne reproducem, să distrugem concurența pe resurse și ne-a ajutat să supraviețuim, chiar să depășim neoliticul - Primele orașe s-au întemeiat din nevoia oamenilor de a se simți în siguranță. Au fost ridicate palisade, apoi ziduri, care au continuat mereu să crească în înălțime. Probabil că și Statul a apărut în condiții asemănătoare...


*Experimentul de la Robbers Cave* : În acest studiu, întreprins imediat după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, 22 de băieți, din clasa a 5-a și a 6-a, selectați din 22 de școli diferite din Oklahoma City, provenind din familii din clasa de mijloc, cu performanțe bune educaționale, fără probleme de adaptare și cât mai similari între ei posibil în măsura în care cercetătorii au reușit să-i selecteze - au constituit subiecții experimentali.

Studiul, a fost menit să cerceteze cauzele - și posibilele soluții - ale conflictelor dintre grupuri. Cum se poate iniția un conflict ? Păi, în primul rând cei 22 de băieți au fost separați în două grupuri de către 11 și....acest lucru a fost suficient....

- A se vedea și Lord of the Flies de Wiliam Golding.


Astfel funcționează tribalismul - a cărui consecință directă este ura dintre grupuri.

Dar eu nu consider că este anormal ca :

- un barbat heterosexual sa susțină drepturile homosexualilor.

- un membru al sexului masculin sa susțină drepturile membrilor sexului feminin.

- un om născut în România să se considere un cetățean al lumii.

- o persoană de etnie română să susțină emanciparea țiganilor.

Etc...





vineri, 18 iunie 2010

Păcatele creștinismului ( Partea II )

11. Creștinismul are o viziune îngustă asupra moralității.
- Creștinătatea nu numai că reduce problema moralității la nivelul sexualității, dar, prin interdicțiile sale, încurajează mentalitatea ”a tot ce nu-i interzis”. Dacă, în Evul Mediu, inchizitorii își torturau victimele, ei se străduiau din răsputeri în aceași timp să nu verse sângele condamnaților - chiar dacă îi ardeau de vii. Drept alt exemplu, până pe la sfârșitul secolului 19, creștinii se ocupau de comerțul de sclavi, iar clericii îl apărau citând pasaje biblice. Astăzi, cu excepția unei minorități neglijabile, creștinii ignoră cele mai mari probleme ale societății : sărăcia, foamea, vagabondajul, militarismul, inegalitatea, suprapopularea, sexismul, rasismul, lipsirea de libertate, dezastrele ecologice provocate de lăcomia corporațiilor, etc, etc - aceasta în cazul în care nu intervin direct la agravarea acestor rele în numele ”valorilor” creștine.



12. Creștinismul vizează un ”rău” imaginar.
- Creștinătatea face apologia ”status quo”-ului și a tuturor defectelor sale. Ea distrage atenția de la problemele reale, concentrându-se asupra unor probleme imaginare - iar când este pusă față în față cu unele rele sociale, precum sărăcia și războiul, le ignoră, dând din umeri.
Tradiționalismul și conservatorismul Creștinismului a marcat această religie încă de la începuturi.

13. Creștinismul disprețuiește lumea naturală.
- În afara preocupării morbide cu sexul, Creștinătatea crează o miopie socială, punând accept pe o imaginată ”viață de după moarte” - încurajându-și adepții să nu se mai preocupe cu ”lucruri materiale” (exceptând, desigur, sexualitatea vecinilor). În viziunea religioasă, viața de pe această ”lume trecătoare” nu este importantă - ce contează este pregătirea pentru ”viața de după”.

14. Creștinismul se bazează pe o structură ierarhică autoritară.
- Creștinătatea este o veritabilă piramidă ierarhică. În forma sa cea mai simplă, este formată din Dumnezeu în vârf, urmat de ”servitorii” săi, clerul, la bază aflându-se marile mase nespălate, care sunt mânate de multe ”să nu-uri” și alte dogme, înfricoșate de ideea pedepsei eterne. Dar lucrurile pot să capete și forme absurde, multe culte creștine având structuri complexe de ”management” și ”birocrație”. Catolicismul este un bun exemplu, cu preoții, călugării și călugărițele, episcopii și cardinalii luând ordine aproape într-o manieră militară. Acest tip de organizație nu poate decât să influențeze - în special pe cei care au fost îndoctrinați din fașă - să accepte dominația ierarhică, autoritară, ca formă naturală de organizare. Aceast exemplu dat de religia organizată stă ca o piedică împotriva unei schimbări sociale spre forme mai libere, mai egalitare de organizare.



15. Creștinismul susține sclavia.
- Comerțul cu sclavi negri din Africa a fost condus aproape în întregime de creștini, vânzând ”produsul” către creștini - protestanți sau catolici. Religia nu a fost rezervată în această privință : ba chiar a susținut-o activ. Au existat și câțiva aboliționiști care au fost creștini, dar au constituit un grup mic, ostracizat și privit suspect de către ”frații” lor.
O simplă privire aruncată bibliei ne lămurește : sclavia este perfect acceptată, ea făcând parte integrată din societate. Numeroase pasaje o încurajează -

Sclavia a existat și în Țările Române până în anul 1855, iar Biserica Ortodoxă a deținut cea mai mare parte dintre robi : așa-numiții ”sclavi mănăstirești”. În sclavie erau ținuți rromii, dar și persoane de origine tătară...Dacă ideile iluministe nu ar fi pătruns și în Țările Române, Biserica Ortodoxă și astăzi ar fi deținut sclavi.

http://en.wikipedia.org/wiki/Slavery_in_Romania
- Articolul nu există tradus în limba română...


Adaug o poză elocventă:



”A VINDE
Un Prim Sălaj de Robi sau
SCLAVI ȚIGĂNEȘTI
Print-o licitație la Amiada a Mănăstire d. n. ELIAS
la 8 mai M.D.CCC.I.II
cine se compună din 18 Omeni,
10 Bajați, 7 femei și 3 fete.
- în condiție fină - ”


16. Creștinismul este misogin
- Misoginismul creștin este justificat de scrierile de bază ale religiei. Pasaj după pasaj biblic, femeile sunt poruncite să accepte un rol inferior și să le fie rușine de faptul că sunt femei.
Misoginismul din teorie a fost transformat în practică. Aproape pe întreaga sa istorie, în Europa și în Americi, femeile au fost lipsite de drepturi : lipsă aproape desăvârșită de drepturi politice și drepturi de proprietate. Aceste lucruri au permis răspândirea violenței domestice, bărbații nefiind răspunzători din punct de vedere legal pentru vătămarea corporală la care își supuneau femeile, până aproximativ în secolul 19. Până în secolul 20 nu au existat femei hirotonisite în nicio biserică creștină.
Cât despre emanciparea femeilor în ultimele două secole, bisericile creștine ori au fost indiferente, ori s-au opus acestora. Acest fapt este evident în privința drepturilor femeilor la propriul aparat reproducător. Creștinismul organizat s-a opus de la început acestora - biserica catolică încercând să se opună anticoncepționalelor. Pierzând această luptă, Creștinismul și-a investit eforturile în încercarea de a aboli dreptul femeilor la avort.



17. Creștinismul este homofobic.
- Creștinismul, de la început, a fost puternic homofobic. Baza conceptului stă în povestea biblică a Sodomei și Gomorei, precum și în Levitic : Levitic 20:13 - ”Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiţi cu moartea, sângele lor să cadă asupra lor.”



Fapt curios totuși : din multitudinea de interdicții din Levitic, vasta majoritate a creștinilor au ales să se concentree numai asupra pasajului din Levitic 20:13 - pasajul care cere pedeapsa cu moartea pentru homosexualitate...
Această ură nu poate fi provocată decât de puternice refulări...

18. Biblia nu oferă adevăratele”învățături” ale lui Isus.
- Evanghelia lui Marcu, cea mai veche, a fost scrisă aproximativ la 30 de ani după moartea lui Cristos, iar cele mai ”noi” dintre evanghelii la mai mult de 200. Aceste texte au fost adnotate, traduse și răstraduse, astfel încât este aproape imposibil de determinat acuratețea lor.
Prin urmare, fundamentaliștii, care cred că urmează cuvântul lui Isus, îi urmează de fapt pe cei care au pus cuvinte în gura lui.

19. Biblia este plină de contradicții
- Există un număr mare de contradicții stridente, atât în Vechiul și Noul Testament.

http://zergu-si-credinta.blogspot.com/2010/03/despre-inconsecvente-si-cum-sunt-trase.html

Apologeții vor încerca mereu să explice asemenea contradicții, spunând că erorile țin de traducere, neexistând asemenea falsități în textul original. Chiar și astfel, privind din această perspectivă scrierile biblice, nu putem decât să ne exprimăm scepticismul, făcând referință la punctul #18.

20. Creștinismul a ”împrumutat” miturile și ritualurile sale fundamentale de la alte religii antice.
- Lumea antică era împânzită de povești cu nașteri din virgine, figuri mesianice, făcători de miracole, zei în forme omenești, paradisuri și iaduri, zile ale judecății, ș.a.m.d. Pe lângă aceste mituri, multe dintre ceremoniile religiilor antice se aseamănă cu cele ale creștinimului. Un bun exemplu ar fi religia lui Mitra - cult de origine persană, care datează cu câteva secole înaintea Creștinismului.
Mitra, salvatorul religiei sale și un zeu care a luat formă umană, născut dintr-o virgină, aparținând unei trinități și reprezentând legătura dintre Cer și Pământ, care s-a ridicat la Cer după moartea sa. Adepții lui credeau în iad și în rai, așteptau ”ziua judecății” și se refereau la Mitra drept ”Lumina Lumii”. Ei practicau de asemenea botezul și canibalismul ritualic - consumarea pâinii și băutul vinului, simbolizând consumarea corpului și a sângelui zeului. Astfel, ziua nașterii lui Mitra nu ar trebui să ne surprindă : 25 Decembrie.

http://www.youtube.com/watch?v=kMRuUynC9i4

http://en.wikipedia.org/wiki/Mithras_in_Comparative_Mythology#Mithraism_and_Christianity

Mitraismul este doar un singur exemplu al sincretismului religios creștin. Din religiile păgâne a fost preluat bradul de crăciun - simbolizând copacul sacru germanic și iepurașul de paște, preluat de la o zeitate a fertilității.

Tradus, inspirat și adăugit după Chaz Bufe, ”20 Reasons to Abandon Christianity”.

sâmbătă, 12 iunie 2010

Păcatele creștinismului ( Partea l )

Acest pamflet urmărește multe dintre motivele pentru care Creștinismul este incapabil de a oferi o viziune sănătoasă asupra vieții și societății. Temele elaborate aici au mai fost discutate mai pe larg în diverse articole, dar nu importă...scopul pamfletului este de a enumera câteva dintre defectele religiei creștine, care corup societatea și viața oamenilor. Concluzia este simplă : Creștinismul trebuie abandonat pentru o libertate mai mare, o stare sănătoasă de fericire și progres social.

Termenul ”a abandona” nu a fost ales întâmplător - Încercările coercitive de suprimare a religiei nu sunt numai imorale, ci și ineficiente pe termen lung - așa cum recenta proliferare a religiei în fosta Uniune Sovietică demonstrează. Dacă religia va dispărea vreodată, va fi pentru că indivizii se vor trezi și vor abandona credințele lor distructive și represive, alegând în schimb să trăiască, în lumea de aici și acum. - inspirat după Chaz Bufe.

1. Creștinismul se bazează pe sentimentul de teamă.
- Chiar dacă astăzi clericii mai liberali predică o evanghelie a iubirii, ei ignoră majoritatea învățăturilor creștine, să nu menționăm istoria creștinismului. Aproape de când se află pe fața pământului, forța motorie a creștinismului - pe lângă frica de moarte - a fost frica de diavol și iad. Oricine își poate imagina cât de puternice aceste amenințări păreau înaintea ascensiunii științei și a gândirii raționale, care au robit în mare parte aceste sperietori de puterea lor de a inspira groaza. Chiar și astăzi , existența diavolului și a iadului sunt doctrinele cardinale a aproape tuturor confesiunilor creștine, iar mulți predicatori fundamentaliști încă se folosesc liber de aceastea pentru a-și teroriza adepții cu imagini gotești sau portrete sadice a torturii eterne a necredincioșilor după moarte. Aceasta nu este o încercare de convingere prin intermediul logicii și rațiunii ; nu este o încercare de a apela la firea bună a oamenilor ; este mai degrabă o încercare de a biciui turma spre supunere, prin amenințări, apelând la o parte mai primitivă a minții umane - teama și lașitatea.



2. Creștinismul profită de cei nevinovați
- Dacă manipularea fricii ar fi fost direcționată numai spre adulți, ar fi fost destul de rău, dar creștinii terorizează în permanență generații de copii naivi prin expunerea ororilor și suferințelor eterne la care ei vor fi supuși în caz că nu vor duce o viață conform ”normelor creștine”. Toți acești copii au crezut în spusele părinților și nu au avut abilitatea de a analiza ceea ce li s-a spus. Au fost niște victime fără apărare, care ironic, au victimizat și generațiile următoare la rândul lor în aceași manieră în care au fost ei înșiși victimizați. Această practică este veche de 2000 de ani și se continuă și în ziua de astăzi.
Religia predată în școlile românești, sub forma prozelitismului ortodox, supune copii la îndoctrinare, ignoranță și tortură psihică.



3. Creștinismul se bazează pe o minciună
- Apelul creștin la frică, la lașitate, servește ca mărturie - ”dovezile” care susțin credința creștină sunt departe de a fi convingătoare. Dacă dovezile ar fi de așa natură încât să convingă toate persoalele la care ar fi expuse, creștinii, incluzând aici și pe cei care au scris Evangheliile, nu ar avea nevoie de subterfugii josnice - de a induce teama (prin vorbe goale) pentru a inspira ”credința”. Clericii au fost foarte dispuși să adopte un asemenea discurs (împreună cu banii și supunerea adepților) în locul unui crez autentic - o altă acuză la adresa imoralității Creștinismului.

Pariul lui Pascal” demostrează clar cât de falsă poate fi credința creștină. Acest ”pariu” afirmă că este mai sigur să ”crezi” în Dumnezeu (ca și cum credința ar fi volițională!), decât să nu crezi, fiindcă dacă Dumnezeu există, el va mântui ”credincioșii” și va condamna pe necredincioși la iad după moarte. Acesta nu este decât un apel la pură lașitate. Nu nicio legătură cu cercetarea adevărului. În schimb, este un apel la abandonarea onestității și a integrității intelectuale, pentru a pretinde că discursul ”vorbelor goale” este unul și același lucru cu o credință autentică. Dacă dumnezeul patriarhal al creștinătății chiar există, mă întreb cum ar judeca toți lașii și ipocriții care se închină și se umilesc în fața unui asemenea ”pariu” infam.

4. Creștinismul este profund egocentric
- Egocentrismul extrem al Creștinismului este legat intrinsec de sentimentul fricii pe care îl cultivă. În afară de teama de diavol și iad, Creștinismul se joacă cu altă teamă primitivă a oamenilor : sfârșitul sinelui, moartea ego-ului. Poate că cea mai puternică unealtă a Creștinismului este promisiunea vieții eterne. Deși nu există dovezi care să susțină o astfel de afirmație, majoritatea oamenilor sunt așa de îngroziți de moarte încât se agață de o astfel de promisiune ticăloasă, insistând, ca niște copii speriați, că trebuie să fie adevărată. Nietzsche pune bine problema : ”salvarea sufletului - în cuvinte mai simple, lumea se învârte în jurul meu.” Este dificil să întrezărești ceva spiritualitate în astfel de concepte disperate și fanteziste - această iluzie tulbure de a atinge nemurirea personală.

Altă manifestare a egocentrismului extrem al Creștinismului este credința că Dumnezeu se preocupă și se implică direct în fiecare aspect mărunt și intim al vieții indivizilor. Dacă Dumnezeu, creatorul și stăpânul universului, este preocupat profund de viața ta sexuală, înseamă că ești a dracului de important. Mulți creștini duc această formă de egocentrism chiar mai departe și își imaginează că Dumnezeu are un plan pregătit pentru ei, sau că Dumnezeu vorbește în mod direct cu ei, chiar cerându-le favoruri. Dacă ignori contradicțiile acestor presupuse îndrumări divine, sau cadavrele care rămân adeseori în urma lor, ai putea aproape să crezi că asemenea indivizi sunt ghidați de Dumnezeu. Dar un om lucid nu poate trece cu vederea asemenea contradicții, care au de multe ori rezultate oribile, în urma așa-ziselor ”planuri divine”. Intervine zicala ”Când tu vorbești cu Dumnezeu - e rugăciune, când Dumnezeu vorbește cu tine - e schizofrenie.”
În cazuri mai puțin extreme, insistența că o persoană primește îndrumare sau tratament diferențial de la divinitate, este de multe ori o încercare a celor care se simt neimportanți - sau neputincioși, pierduți într-un univers indiferent - să se simtă importanți și iubiți. Această formă mai puțin sinistră de egocentrism este găsită adestea în vorbele supraviețuitorilor de dezastre - ”Dumnezeu a vrut să trăiesc” (în contrast cu cele-mai-puțin-demne-de-viață victime ale dezastrului, pe care Dumnezeu - atotputernicul - le-a ucis.) Din nou, e foarte dificil să întrezărești vreo urmă de spiritualitate într-un asemenea ocean de egocentrism.
Parafrazându-l pe Nietzsche, creștininătatea își datorează triumful lingușirii vanității personale.

5. Creștinismul generează aroganță, mentalitatea ”poporului ales”.
- Nu este neobișnuit pentru cei care cred (sau pretind) că au o legătură specială cu Atotputernicul să se simtă superiori celorlalți. Este evident. O privire scurtă aruncată terminologiei o confirmă. Creștinii s-au intitulat adesea ”Poporul ales”, ”Poporul lui Dumnezeu”, ”Cei aleși”, ”Cei drepți”, etc., în timp ce necredincioșii au fost numiți ”păgâni”, ”infideli” și ”atei comuniști” (de parcă conceptele de ateism și comunism ar fi înfrățite). Astfel se instaurează o viziune dualistică a omenirii, lume în care ”Cei aleși” se simt superiori celor care nu sunt ”aleși”.

Faptul că multe religii cu sisteme contradictorii de dogme fac aceași afirmație nu pare să conteze deloc pentru membrii diverselor confesiuni care susțin că sunt singurii purtători ai ”credinței adevărate”. Măcelul care rezultă din coliziunea unor asemenea secte de ”oameni aleși” - precum în Irlanda sau Palestina - ar fi chiar ironică, dacă nu ar provoca atâta suferință.

6. Creștinismul propagă autoritarianismul
- Creștinii, afirmând că există o singură credință adevărată, având o carte care este ”Cuvântul lui Dumnezeu”, iar (de multe ori) primind îndrumare directă de la Dumnezeu, nu percep reticență în a folosi forța sau coerciția pentru a instaura ”Voința divină” (pe care ei, desigur, o pot interpreta și înțelege). Datorită faptului că ei cred (sau pretind) că primesc ordine de la divinitate (care i-ar arunca în iad în caz de nesupunere), nu e de mirare că nu simt vreo reținere, pe când de fapt sunt nerăbdători, să intre cu forța în viețile necredincioșilor. Acest aspect este evident astăzi privind sexul, creștinii încercând să interzică femeilor dreptul la avort și să instituie ”abstinența” ca mijloc de control al nașterilor. Este evident și în sistemul de învățământ, creștinii încercând să forțeze predarea mitului creaționist (dar nu cel hindus sau al grecilor antici) în locul teoriei evoluționiste. Dar tendințele autoritare ale Creștinismul sunt mult mai ample...
Atacul asupra libertății cuvântului face parte din istoria integrală a creștinătății, încercând să distrugă materialele ”indecente” sau ”subversive” (odată cu întemnițarea și arderea de vii a autorilor), așa cum a fost cazul lui Galileo Galilei sau Giordano Bruno (care a fost ars pe rug). Poate un alt exemplu elocvent ar fi cenzura creștină, precum ”Index Librorum Prohibitorum” al bisericii catolice, care datează din secolul 16, fiind abandonat doar în 1966 - nu datorită recunoașterii sale ca un atac la adresa libertății umane, ci fiindcă nu mai putea fi susținut legal.
Autoritarianismul creștin se extinde totuși dincolo de interzicerea libertății cuvântului, ci și a interzicerii libertății de credință. În secolul 15, sub Ferdinand și Isabella, pe când Cristofor Columb naviga spre coastele Americii, evreii din Spania au fost ordonați fie să se convertească la Creștinism, fie să părăsească țara. Jumătate au ales exilul, în timp ce jumătatea care a rămas au fost țintele preferate ale Inchiziției. Câțiva ani mai târziu și musulmanii din Spania au fost forțați să facă aceași decizie.
Această ură a libertății conștiinței - și a libertății individuale în general - este prezentă și astăzi. Până spre sfârșitul secolului 19 în Anglia, ateii care aveau îndrăzneala să își exprime convingerile deschis erau închiși. Chiar astăzi în multe state din SUA există legi care interzic ateilor să depună mărturie sau să ocupe o funcție publică. Și nu este un mister cine sunt forțele motorii din spatele unor legi care interzic ”infracțiunile” fără victime, precum nuditatea, sodomia, desfrânarea, concubinajul sau prostituția...
Dacă credințele tale tale benigne nu sunt în acord cu ”moralitatea” creștină, poți fi sigur că majoritatea creștină se vor simți îndreptățiți să-și bage nasul (prin metode specifice statului polițienesc) în viața ta personală.

7. Creștinismul este sadic
- Pe parcursul istoriei sale, cruzimea a fost una dintre caracteristicile definitorii ale Creștinismului. Încă de la început, religia, cu viziunea sa simplistică asupra vieții, se concentrează asupra ”păcatului sexual”, cu aproape imposibile cereri de ”puritate” sexuală, manipularea vinei, penitenței și diverse forme de auto-flagelare. Astăzi această tendință este deobicei psihologică, sub forma vinei rezultând din reprimarea (și asfel obsesia) instinctelor sexuale naturale. În secolele din trecut a fost adesea de natură fizică.

Timp de aproape două secole, automutilarea corpului a fost considerată cea mai înaltă formă de smerenie. Curățenia corpului era văzută ca o poluare a sufletului, iar sfinții cei mai venerați deveniseră mase hidoase de zdrențe. Dar din toate mărturiile acestor excese crunte duse în spiritul vremii, viața lui Simeon Stâlpnicul (pomenit la ortodocși pe 1 septembrie) este cea mai elocventă...El își legase o funie în jurul său, asftfel încât i-a penetrat în carne și a necrozat. O duhoare oribolă, de netolerat pentru cei prezenți, emana trupul său și viermi cădeau oriunde se ducea, umplându-i patul. Timp de un an întreg, se zice, Simeon a stat într-un picior, celălalt fiind acoperit de ulcerații, în timp ce biograful său îi stătea alături, să ridice viermii care cădeau și să-i pună înapoi la locul lor, în timp ce sfântul le spunea ”Mâncați ce v-a dat Domnul”. Din orice colț al lumii veneau pelerini să-i aducă omagiu. O mulțime de prelați l-au urmat la mormânt...O stea luminoasă se spune că a luminat stâlpul său (pe care trăise ultimii 37 de ani), vocea colectivă pronunțându-l ca fiind cel mai înalt model de sfânt creștin, iar mulți alți pustnici i-au urmat exemplul...

În Biblie nu este condamnată nicăieri tortura, în timp ce sunt recomandate pedepse extraordinar de crunte (cum ar fi omorârea cu pietre), iar dacă adepții creștinismului aprobau automutilarea, nu este de mirare că aplicau torturi sadice asupra altora. La apogeul puterii și influenței Creștinismului, sute de mii de ”vrăjitoare” au fost torturate și arse de vii după auspiciile vânătorilor ecleziastici de vrăjitoare, în timp ce Inchiziția rezerva un tratament similar pentru cei acuzați de erezie.



Iar dacă arderea vrăjitoarelor și a ereticilor ține de domeniul trecutului, creștinii pot fi plini de cruzime și în zilele de astăzi - un bun exemplu ar fi ”The Westboro Baptist Church of Topeka, Kansas”.

Dar nu este surpinzător pentru membrii unei religii care predică faptul că tortura eternă este nu numai justificată, ci și că ”mântuiții” se vor ”bucura” văzând tortura altora - așa cum afirmă chiar ”părinții bisericii”- Sfântul Augustin, Thomas Aquinas sau Tertullian...

"Pentru ca bucuria sființilor să fie mai plăcută și pentru ca să dea laudă mai mare lui Dumnezeu pentru ea, le este permis să vadă suferința osândiților...Sfinții se vor bucura de pedeapsa damnaților."-T. Aquinas

Astfel viziunea raiului a celor mai mari teologi ai Creștinismului este o viziune a unor plăceri sadice la vederea torturii eterne.

8. Creștinismul se împotrivește progresului științific.
- Timp de peste un mileniu Creștinismul a frânat progresul științei și a gândirii raționale. În Creștinătate, de pe vremea lui Augustin până la Renaștere, investigațiile lumii naturale au fost restricționate de investigațiile teologice - interpretarea pasajelor biblice, viețile sfinților, etc. ; nu a existat o observație și interpretare corectă a fenomenelor naturale, fiindcă erau considerate neimportante, din moment ce toată cunoașterea consta în scriptură. Rezultatele sunt știute : Cunoașterea științifică nu a avansat decât foarte puțin timp de 1000 de ani, iar populația trăia în cele mai mizere condiții și cea mai profundă ignoranță, cu o frică morbidă de supranatural - crezând în explicații paranormale pentru cele mai obișnuite fenomene naturale. Această ignoranță a avut consecințe tragice : populația a acceptat ”vrăjitoria” drept explicația relelor, de la boli până la furtuni, iar sute de mii de femei au plătit cu viața. Una dintre cele mai dese acuze aduse vrăjitoarelor era provocarea grindinei și alte tulburări ale vremii care aduceau necazuri vecinilor, explicații supranaturale erau acceptate cu ușurință...
Alt rezultat consta în faptul că populația temătoare era foate dependentă de religie și înțelepții clerici (ca și în România prezentului, cu preponderență în mediul rural, dar nu numai..) pentru protecție împotriva relelor supranaturale, pe care ei credeau că-i înconjoară. În Europa mediavală, pereții caselor erau ”literalmente” burdușiți de draci și vrăjitoare, iar singura protecție împotriva lor era biserica.



Când știința a căpatat un impuls în Renaștere - după un retard de 1000 și-ceva de ani, Creștinismul a făcut tot ce i-a stat în putere să o suprime. Cazul lui Copernic și Galileo sunt relevante, deoarece când biserica catolică a interzis teoria heliocentrică și l-a oprit pe Galileo să o predea, nu a măsurat dovezile pro sau contra, a fost de ajuns faptul că a contrazis scriptura. Astfel teoria trebuia să fie falsă.

Mai târziu, când era evident că lupta împotriva științei va fi pierdută, au abordat o altă poziție, afirmând că ”nu există contradicții” între știință și religie - o poziție nesinceră și disimulantă în cel mai bun caz. Atât timp cât confesiunile creștine vor continua să afirme ca adevăr, fară a oferi ca dovezi nimic mai mult decât anecdote - că miracole și evenimente imposibile după legile fizice care guvernează universul au avut loc (sau încă mai au), va exista un conflict între religie și știință. Faptul că mulți credincioși și mulți oameni de știință par mulțumiți de această minciună, nu înseamnă că problema nu există.

Astăzi, totuși, conflictul dintre religie și știință se desfășoară în mare parte în sistemul educațional, creștinii conservatori făcând presiuni pentru ca mitul creaționist să fie predat în locul sau pe lângă teoria evoluției. Tacticile lor se bazează pe proasta înțelegere științifică a publicului. Ei caută nod în papură în fosile, creaturi care ”sfidează” evoluția, a doua lege a termodinamicii, ”complexitatea” ochiului ș.a.m.d, oferind în schimb interpretările lor absurde ca adevăruri - precum că fosilele au fost puse pe pământ de diavol pentru a induce omenirea în confuzie.

Ei mai încearcă să profite de ignoranța generală asupra structurii teoriilor științifice. În limbajul uzual, ”teorie” este folosit ca un sinonim pentru ipoteză, conjunctură, sau chiar ”ghiceală”. Folosința termenului în știință este foarte diferit : ”TEORÍE, teorii, s.f. 1. Formă superioară a cunoașterii științifice care mijlocește reflectarea realității. 2. Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi și concepte care descriu și explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene.” - din DEX.

Dar creștinii conservatori induc deliberat confuzie asupra termenului în încercarea de a face mitul lor religios aparent valid și susținut de ”știință”.

De asemenea, ei încearcă să inducă confuzie afirmând că non-specialiștii care acceptă teoria evoluției o adoptă fără mai multe dovezi decât pentru mitul creaționist, sau chiar afirmând că aceștia o adoptă pe bază de ”credință”. Din nou, mai mult decât nesinceritate...

Însă datorită științei cunoașterea umană a evoluat. Astfel, datorită metodei științifice putem fi mai siguri în cunoaștere. Metoda științifică, în esență, constă în a aduna cât mai multe informații posibile despre un fenomen (in vivo, in vitro, etc.), apoi dezvoltând explicații despre fenomen (ipoteze), iar apoi testând aceste ipoteze pentru a vedea cât de bine fac față faptelor observate (experiment) ; dacă oricare dintre ipoteze sunt inconsistente cu observațiile, sunt eliminate sau modificate, pe când cele care sunt consistente sunt reținute, iar cele care supraviețuiesc testării repetate (concluzii) primesc adesea numele de ”teorii”, ca și ”teoria relativității” sau ”teoria evoluției”.

Acesta este motivul pentru care non-specialiștii au dreptul de a accepta teorii științifice, în afara disciplinei lor, ca explicații ale fenomenelor observate : cei care au elaborat teoriile urmau corect procedura științifică.

Indiferent de cât de mult ar protesta conservatorii, există o diferență ca de la cer la pământ între teoriile științifice (produse de metodologia științifică, supuse aproape încontinuu testelor) și credința, susținută de mituri anacronistice și lipsite de bază, produse în urmă cu 3000 de ani de către păstori de capre sclavagiști.

(Propun și eu un experiment în legătură cu mitului potopului - oare câte animale de fermă poți îngrămădi într-un yacht ?)

În urmă cu 500 de ani, Martin Luther afirma că cel mai mare dușman al credinței este rațiunea. Opusul, de asemenea, este adevărat.

9. Creștinismul are o preocupare morbidă și nesănătoasă cu sexul.
- Timp de secole, Creștinătatea a avut o preocupare extrem de nesănătoasă legată de sex, (genul de preocupare pe care o are un obez sau un anorexic cu mâncarea - dacă ar fi să-l parafrazăm pe Hitchens), probabil cea mai mare dacă ar fi să excludem puterea, banii și cruzimea. Aceasta a rezultat din multele ”Să nu-uri” legate de sex din Biblie. Faptul că Cele Zece Porunci conțin o poruncă care interzice să ”preacurvești”, dar nu atacă sclavia (ba chiar o susține - ”să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău."), tortura sau cruzimea - care erau obișnuite în vremea Vechiului Testament - spune multe despre preocuparea autorilor cu sexul (femeile fiind văzute ca proprietate).

Astăzi, judecâd după spusele multor lideri creștini, am putea gândi chiar că ”moralitatea” nu înseamnă nimic mai mult decât activitatea din dormitor. Biserica catolică este un bun exemplu, cu declarațiile sale morale rareori depășind problema avortului și a contracepției. (și cu un accentul său moral rezervat aparent numai asupra acestor teme). De asemenea, viziunea catolică asupra sexului - văzut doar ca pentru procreare - reduce relațiile sexuale umane la nivelul animalelor de montă. Pentru mai mult de un secol, bisercica catolică a fost forța motorie din spatele eforturilor de a interzice accesul la mijloace contraceptive și informație - pentru toată lumea, nu numai catolici.



Biserica catolică, însă, este departe de a fi singură în obsesia sa cu sexul. Campaniile de ură creștină împotriva homosexualității este o altă proeminentă manifestare a acestei preocupări perverse (A se vedea și ”Marșul Normalității” a penibilei Noii Drepte.) Până în momentul de față condamnarea homosexualilor de către clerici este foarte răspândită - iar clericii dau din umeri la auzul veștilor de homosexuali bătuți sau omorâți.

10. Creștinismul provoacă frustrare sexuală
- Pe lângă nefericirea provocată de intruziunea autoritară creștină în viețile sexuale ale necredincioșilor, Creștinătatea produce o mai mare frustrare printre proprii adepți, insistând că sexul este rău, împotriva lui Dumnezeu. Creștinismul proscrie sexul în afara căsătoriei, relații homosexuale, chiar și gânduri de natură sexuală. Asfel de păcate, in viziunea conservatoare creștină, condamnă un individ la pedeapsa veșnică.

Dat fiind faptul că oamenii sunt ființe cu un libido foarte dezvoltat, iar lumea fiind sex și nu spirit, iar impulsurile și instinctele umane nu sunt adesea în concordanță cu preceptele creștine asupra sexualității (relație monogamă, căsătorie heterosexuală) pentru cei care încearcă să urmeze o astfel de moralitate creștină frustrarea și nefericirea devin inevitabile, deoarece pornirile cele mai puternice se lovesc de un perete de convingeri religioase - mai ales pentru adolescenții creștini și tinerii necăsătoriți, pentru care singul mod de a trăi este cel creștin - unde și masturbarea este interzisă.
Dilema este chiar și mai grea pentru homosexualii adolescenți și tinerii creștini pentru care religia nu le oferă niciodată libertatea de a-și urma impulsurile. Aceștia sunt condamnați la celibat. Dacă încalcă norma bisericii, ei devin sodomiți, condamnați nu numai la persecuție pe pământ ci și la ”osânda eternă”.

Chiar și tinerii creștini care primesc acordul statului și a bisericii de a face sex, descoperă adesea că relația sexuală promisă de căsătorie nu este tot ce și-au imaginat că va fi. În căsătoriile dintre cei care au urmat regulile creștinismului - adică fără sex înafara căsătoriei - insatisfacția predomină. Chiar și pentru cuplurile creștine ce au relații sexuale sănătoase, problemele nu se sfârșesc. Atracția sexuală debutează, crește fulminant, stagnează și apoi de multe ori dispare, noi atracții apărând în schimb. În relațiile convenționale de cupluri creștine, individului nu îi este permis să le dea curs, nici măcar să admită că acestea ar exista. Astfel în moralitatea tradițională a Creștinismului, ai de ales între a fi necredincios altora sau ție însuți.

Homeopatia...acum și în mediul universitar!

Aflu cu stupoare că la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Gr. T. Popa” din Iași, unde învăț, se predă pseudoștiința numită ”Homeopatie” drept curs opțional în cadrul Facultății de Farmacie, anul III.
Pe parcursul anului IV sper că se fac și cursuri de șamanism...

Link aici.

Alte informații (obiective) despre homeopatie aici.

Când am să mă satur de viață am să ma sinucid luând o supradoză masivă de medicamente homeopatice...

Charles Baudelaire - o conștiință abisală...



Revin cu o nouă îndrumare la poezie - Charles Baudelaire (1821 – 1867), spirit rebel, care a epatat burghezia și a revoluționat lirica. Pentru îndrăzneala poemelor sale volumul ”Les fleurs du mal” a fost condamnat la blasfemie și ultraj împotriva bunelor moravuri, devenind sinonim cu depravarea și decadența.
Astăzi autorul este considerat unul dintre cei mai mari poeți francezi.

Baudelaire își expune crezul său artistic într-o scrisoare adresată mamei sale :

”Să știi că întotdeauna am considerat că literatura și artele urmăresc un scop independent de moralitate. Frumusețea concepției și a stilului sunt de ajuns pentru mine. Dar această carte, a cărei titlu (Florile răului) spune totul, este deghizată, așa cum vei vedea, într-o sinistră și rece frumusețe. A fost creată cu furie și răbdare. De altfel, dovada valorii sale constă în tot răul de care ei o vorbesc. Cartea irită oamenii. Mai mult, de când am fost eu însumi speriat de groaza care o pot inspira, am tăiat o treime din cereri. Ei îmi neagă totul, spiritul creației, chiar și stăpânirea limbii franceze. Nu-mi pasă deloc de toți imebiclii aceștia, și știu că această carte, cu toate virtuțile și culpele sale, își va face cale către toți oamenii de litere, pe lângă cele mai bune poeme ale lui V. Hugo, Th. Gautier, chiar și Byron.”


”Le Reniement de Saint Pierre”

Qu'est-ce que Dieu fait donc de ce flot d'anathèmes
Qui monte tous les jours vers ses chers Séraphins?
Comme un tyran gorgé de viande et de vins,
II s'endort au doux bruit de nos affreux blasphèmes.

Les sanglots des martyrs et des suppliciés
Sont une symphonie enivrante sans doute,
Puisque, malgré le sang que leur volupté coûte,
Les cieux ne s'en sont point encore rassasiés!

— Ah! Jésus, souviens-toi du Jardin des Olives!
Dans ta simplicité tu priais à genoux
Celui qui dans son ciel riait au bruit des clous
Que d'ignobles bourreaux plantaient dans tes chairs vives,

Lorsque tu vis cracher sur ta divinité
La crapule du corps de garde et des cuisines,
Et lorsque tu sentis s'enfoncer les épines
Dans ton crâne où vivait l'immense Humanité;

Quand de ton corps brisé la pesanteur horrible
Allongeait tes deux bras distendus, que ton sang
Et ta sueur coulaient de ton front pâlissant,
Quand tu fus devant tous posé comme une cible,

Rêvais-tu de ces jours si brillants et si beaux
Où tu vins pour remplir l'éternelle promesse,
Où tu foulais, monté sur une douce ânesse,
Des chemins tout jonchés de fleurs et de rameaux,

Où, le coeur tout gonflé d'espoir et de vaillance,
Tu fouettais tous ces vils marchands à tour de bras,
Où tu fus maître enfin? Le remords n'a-t-il pas
Pénétré dans ton flanc plus avant que la lance?

— Certes, je sortirai, quant à moi, satisfait
D'un monde où l'action n'est pas la soeur du rêve;
Puissé-je user du glaive et périr par le glaive!
Saint Pierre a renié Jésus... il a bien fait!


>> Din volumul de poezii ”Florile răului
(recomandat amanților, sinucigașilor și răzvrătiților)
- Găsiți aici o ediție bilingvă franceză/engleză ;
Și diverse traduceri în limba română aici.

vineri, 11 iunie 2010

Opiniile lui Renzo Novatore

DUMNEZEU : Creaţia unei fantezii bolnave. Locuitor al creierelor senile şi impotente, însoţitor şi mângâietor al spiritelor râncede, născute pentru sclavie. Pastilă pentru minţile constipate. Marxism pentru cei slabi de inimă.

UMANITATE : Cuvânt abstract cu o conotaţie negativă, umflat de putere şi lipsit de adevăr. Mască obscenă pictată pe faţa meschină a unui ordinar viclean cu scopul de a domina multitudinea de idioţi şi imbecili sentimentalişti.

PATRIE : Servitute intelectuală a celor semi-inteligenţi, staul al imbecilităţii. O Circe ce îşi transformă adoratorii în câini şi porci. O prostituată pentru stăpân, un peşte pentru străin. Mâncătoarea propriilor copii, calomniatoare la adresa părinţilor şi zeflemitoare la adresa eroilor.

FAMILIE : Negarea iubirii, vieţii şi libertăţii.

SOCIALISM : Disciplină, disciplină, obedienţă, obiedienţă ; sclavie şi ignoranţă gravidă cu autoritate. Un trup burghez îngrăşat în mod grotesc de o creatură creştină vulgară. O mixtură de fetişism, sectarianism şi laşitate.

ORGANIZAŢII, CORPURI LEGISLATIVE ŞI SINDICATE : Biserici ale celor slabi. Case de amanet pentru păduchi şi zdrenţe. Mulţi se alătură pentru a trăi parazitar pe spatele colegilor lor tâmpiţi ce sunt membri pe deplin. Unii se alătură pentru a deveni spioni. Alţii, cei mai sinceri, se alatură pentru a sfârşi în închisoare, de unde pot observa ruşinoasa laşitate a tuturor celorlalţi.

SOLIDARITATE : Altarul macabru folosit de tot felul de comedianţi cu scopul a-şi etala talentul preoţesc de a recita maselor. Beneficiarii nu plătesc nimic altceva decât 100% umilire.

PRIETENIE : Norocos este cel care a băut din potirul acesteia fără a rămâne cu spiritul jignit şi inima înveninată. Dacă există o asemenea persoană, îl încurajez să-mi trimită o fotografie. Sunt sigur că mă voi uita la faţa unui idiot.

DRAGOSTE : Păcălire a cărnii şi stricăciune a spiritului. Boală a sufletului, atrofiere a creierului, slăbire a inimii, corupere a simţurilor, minciuni poetice din care cineva se îmbată de două sau de trei ori pentru a consuma mai repede această viaţă preţioasă dar stupidă. Şi totuşi aş prefera să mor din dragoste. Este singurul şarlatan după Iuda, care poate ucide printr-un sărut.

BĂRBAT : Un aluat murdar de servitute, tiranie, fetişism, frică, vanitate şi ignoranţă. Cea mai mare ofensă pe care o poate comite cineva împotriva unui măgar este să îl numească bărbat.

FEMEIE : Cea mai brutală dintre bestiile înrobite. Cea mai mare victimă ce se târşâie pe pământ şi, după bărbat cea mai responsabilă pentru problemele ei. Aş fi curios ce se petrece în mintea ei atunci când o sărut.

Renzo Novatore, 1920

Puțină blasfemie ! Monty Python - Always Look On The Bright Side of Life



Some things in life are bad
They can really make you mad
Other things just make you swear and curse.
When you're chewing on life's gristle
Don't grumble, give a whistle
And this'll help things turn out for the best...

And...always look on the bright side of life...
Always look on the light side of life...

If life seems jolly rotten
There's something you've forgotten
And that's to laugh and smile and dance and sing.
When you're feeling in the dumps
Don't be silly chumps
Just purse your lips and whistle - that's the thing.

And...always look on the bright side of life...
Always look on the light side of life...

For life is quite absurd
And death's the final word
You must always face the curtain with a bow.
Forget about your sin - give the audience a grin
Enjoy it - it's your last chance anyhow.

So always look on the bright side of death
Just before you draw your terminal breath

Life's a piece of shit
When you look at it
Life's a laugh and death's a joke, it's true.
You'll see it's all a show
Keep 'em laughing as you go
Just remember that the last laugh is on you.

And always look on the bright side of life...
Always look on the right side of life...
(Come on guys, cheer up!)
Always look on the bright side of life...
Always look on the bright side of life...
(Worse things happen at sea, you know.)
Always look on the bright side of life...
(I mean - what have you got to lose?)
(You know, you come from nothing - you're going back to nothing.
What have you lost? Nothing!)
Always look on the right side of life...

joi, 10 iunie 2010

Încrederea românilor

Imaginea de mai jos prezintă o statistică a încrederii românilor în instituții și profesii, exprimată în %.




Domeniile profesionale care beneficiază (sau abuzează?) cel mai mult de încrederea românilor sunt Biserica, armata și publicitatea. Adică cei care oferă spectacolul maselor,circarii : Biserica oferă lăutărie clericală la nunți, botezuri și înmormântări, armata organizează opulente parade pentru a sărbători marile triumfuri inexistente din istoria nației, iar publicitatea ne bombardează zilnic cu informații irelevante, cretinizându-ne treptat.

Politicienii reprezintă categoria care beneficiază de cea mai puțină încredere în rândul populației. Dar, să fim sinceri, acest lucru nu surprinde pe nimeni.
Totuși, se spune că o țară își merită liderii...

Rămâneți ancorați în suprarealitate !

Moment poetic 3

Din părul lui Mahomed de pe picioare
Şi-au croit toţi beduinii covoarele persane…
Dar eu cum aş putea refuza
Cotletele de porc ?
E-adevărat, sunt canibal,
Dar sunt politicos!
Politic şi religios !
Făcând boicot -
Cu moţiunea de cenzură,
Şi-o armată de parlamentari slinoşi…
Înainte, marş!
Dar vă rog…vă rog…
Puţină decenţă printre curve
Şi porno-fascişti cu crucea-n frunte!

Televiziune !

marți, 8 iunie 2010

Pericolul fascismului

Ce este fascismul ?

- Ideologia fascistă a apărut în Europa interbelică și a stat la baza unor partide de extremă dreaptă precum Partidul Național-Socialist din Germania, Partidul Fascist din Italia sau Garda de Fier din România. Fascismul s-a caracterizat prin naționalism extremist, misticism, violență, corupție și demagogie socială.
Astăzi el este prezent în viețile noastre mai mult ca formă de guvernare și mai puțin ca ideologie. Cea mai notabilă caracteristică a unei țări fasciste este ostracizarea și persecuția sau refuzarea egalității unui anument segment al populației. Un guvern fascist va avea mereu o categorie de cetățeni superioară alteia pe baza rasei, religiei sau originei etnice. Un stat poate fi și democratic și fascist - clasa privilegiată trăiește într-o democrație în timp ce clasele defavorizate în fascism.

Termenul de ”fascist” în zilele noastre este folosit în lumea politică aproape ca echivalent pentru ”eretic”, deci sensul original s-a cam pierdut de-a lungul timpului...

Prezint însă cele 14 caracteristici definitorii ale fascismului, după Lawrence Britt:

- Naționalism puternic și continuu (regimurile fasciste tind să facă abuz de motto-uri patriotice, slogane, simboluri, cântece și diverse accesorii. Steagurile țării sunt omniprezente, la fel și simbolurile puterii, pe haine sau oriunde în văzul public.)

- Nerecunoașterea sau nerespectarea Drepturilor Omului (Datorită fricii față de inamici și nevoia securității, cetățenii regimurilor fasciste sunt manipulați să ignore drepturile umane, în caz de ”nevoie”. Oamenii sunt indiferenți sau aprobă tortura, execuții, asasinate, încarcerările, etc...)

- Identificarea inamicilor/țapilor ispășitori drept ”cauză unitară”.( Oamenii sunt raliați într-o frenezie patriotică pentru nevoia eliminării cauzei percepute sau a adversarului : în funcție de rasă, etnicitate sau minoritate religioasă.)

- Sexism cras, patriarhat : (Guvernele fasciste tind aproape întotdeauna să fie conduse de sexul masculin. Sub regimul fascist, rolurile ”tradiționale” ale sexelor sunt mai rigide. Divorțul, avortul și homosexualitatea sunt suprimate, iar Statul este văzut ca protectorul instituției familiei.)

- Militarism puternic - (Chiar și când sunt mari probleme domestice, armata primește fonduri disproporționat de mari. Serviciul militar este idealizat și romantizat.)

- Controlul Mass-Mediei (De multe ori media este controlată direct de guvern, dar în alte cazuri media este doar indirect manipulată prin reglementări sau directori și purtători de cuvânt simpatizanți. Cenzura, mai ales în timpul războiului, este regula.)

- Obsesia ”Siguranței Naționale”(Teama este utilizată pentru a motiva masele.)

- Religia și guvernarea sunt împreunate (Guvernele țărilor fasciste tind să folosească religia majoritară ca o unealtă în manipularea opiniei publice. Retorica și terminologia religioasă este uzuală în discursul liderilor politici.)

- Corporatism (Elita industrială și comercială sunt deobicei instauratorii regimului fascist la putere, formând astfel o excelentă simbioză între guvern și corporații.)

- Suprimarea sindicatelor (Datorită amenințării la adresa puterii fasciste, sindicatele muncii sunt eliminate imediat sau puternic oprimate.)

- Dispreț față de intelectuali și arte (Națiunile fasciste tind să promoveze și să tolereze ostilitate la adresa artelor, educației superioare și academice. Nu este neobișnuit ca profesori sau academicieni renumiți să fie cenzurați sau chiar arestați. Exprimarea liberă în artă și scris este direct atacată.)

- Obsesie punitivă (Sub regimuri fasciste, poliția beneficiază de o putere aparent nelimitată de a impune legile. Cetățenii sunt de multe ori cooperanți în a tolera abuzul poliției și a libertăților individuale în numele patriotismului.)

- Corupție generalizată (Statele fasciste aproape întotdeauna au fost guvernate de grupuri de interese și asociați care se puneau reciproc în funcții importante, abuzând puterea pentru a se proteja reciproc de responsabilitate. Nu este neobișnuit ca în statele fasciste resursele naturale sau chiar tezaurul să fie furate sau sustrase de liderii guvernului.)

- Alegeri fraudate (Uneori în națiunile fasciste alegerii sunt doar niște mituri. Alteori alegerile sunt manipulate prin campanii murdare sau chiar asasinarea candidaților din opoziție și uzul legislației pentru a controla numărarea voturilor sau prin contrulul Mass-Mediei. )


Condiții favorizante :

- Instabilitatea sistemului capitalist

- Declasarea claselor sociale (în special a burgheziei)

- Nemulțumirea claselor - ”ura celor care nu au împotriva panicii celor care au”.

- Ură socială - pronunțată, perpetuată și acceptată de majoritate, asupra unui anumit segment al populației (în funcție de rasă, origine, religie, etc.)

- Lăcomie - motivația primară, legată de resurse economice, direcționată împotriva posesorilor (categoriei oprimate)

- Propagandă


Includ și un TEST DE EVALUARE A TENDINȚELOR FASCISTE ale unui individ, realizat de mine în limba română, inspirat de ”The Authoritarian Personality”. Vă invit să urmați testul și dacă doriți, să împărtășiți rezultatele și la restul lumii.

luni, 7 iunie 2010

Despre propagandă - ce este și cum să o recunoaștem

”Propaganda” este un cuvânt care ne aduce aminte de imagini ale dictatorilor și dezinformarea din timpul războaielor. Deși nu chiar atât de răspândită cum adepții teoriilor conspiraționiste ar vrea să credem, este încă zilnic în uz în fiecare țară din lume.
- Scopul ideologic : Scopul esențial al propagandei este controlul minților oamenilor prin idei ce trebuie să fie considerate ca adevăruri inechivoce. Astfel propaganda ține de ideologie, fie ea politică, religioasă sau filosofică.
Toate ideologiile utilizează propaganda când își promovează concepțiile ca adevăruri unice, denigrând oricare alte sisteme idei ca eronate, malefice sau greșite.

Altă caracteristică definitorie a propagandei este calitatea sa ascunsă, astfel încât receptorii o percep și o răspândesc la rândul lor ca un adevăr simplu. Mesajul nu este identificat ca formă de manipulare.

Pe scurt propaganda este răspândirea în masă și către mase ale unor idei, concepții sau cunoștințe (cu un anumit scop ideologic).

În schimb, dacă oameni percep manipularea, se vor simți trădați și se vor revolta împotriva manipulatorului. Acest tip de rebeliune poate fi deschisă, sau dacă manipulatorul deține puterea (militară, polițienească) atunci rebeliunea va capăta un caracter subersiv și ascuns.

Condiții de bază

- Ca propaganda să existe, mass-media trebuie să fie sub controlul unui număr de persoane care dețin puterea. Aceștia pot fi președinți, guverne sau moguli media. La o scară mai mică ea include patroni, profesori și părinți.
Persoana respectivă are nevoie de un grup reprezentativ de oameni care să creadă în ceva ce este perceput ca fiind ”adevărat”.

În general, concepţiile simple pun stăpânire pe spiritul poporului. O idee falsă, dar exprimată clar şi precis, va avea întotdeauna o putere mai mare în lume decât o idee adevărată, dar complexă. Prin urmare, partidele - care sunt un fel de mici naţiuni în sânul uneia mari - se grăbesc mereu să adopte ca simbol un nume sau un principiu, care adesea reprezintă foarte imperfect scopul pe care şi-l propun, şi mijloacele pe care le folosesc, dar fără de care nu ar putea nici să subziste, nici să acţioneze. - Alexis de Toqueville

Câteva tehnici :

- Argumente irelevante
- Ad hominem (atac la persoană)
- Ad nauseam (repetarea la infinit a unui mesaj)
- Apel la teroare (promovarea fricii față de adversar)
- Ad populum (sau apelul la majoritate : ”Dacă cred mulți aceasta, trebuie să fie adevărat.”
- Apel la omul obișnuit (imaginea promovată a liderului ca ”om din popor”)
- Cultul personalității (idolizarea liderului)
- Demonizarea și dezumanizarea adversarului
- Dezinformare (difuzarea de informații voit false)
- Jumătăți de adevăruri (afirmații parțial corecte, parțial false)
- ”Love bombig” (O preferată a cultelor - manipularea unui individ prin ”bombardarea” lui cu afecțiune.)
- Țapul ispășitor (persoană/grup asupra căreia se aruncă vina colectivă)
- Stereotipizare
- Clișee de tip ”stop-gândit” (”Misterioase sunt căile Domnului!”, ”Crede și nu cerceta!”)

Apusul civilizației, tirania porcului...

Guerilla Gardening !

S-au strâns în urmă cu ceva timp, la inițiativa mai multor amici, gunoaiele de pe o tarla din spatele unui bloc oarecare - pentru a se planta copaci și verdeață. Zona era ”before” semi-deșertificată... Acțiunea respectivă nu a reprezentat cine-știe-ce realizare în sine, dar importante sunt concluziile care pot fi trase...

Am adăugat o listă a gunoaielor pescuite...

- mucuri de țigară
- brichete
- chibrituri
- pachete de țigări
- ambalaje din plastic
- staniol
- ambalaje din aluminiu
- carton
- hârtie
- oase
- chiloți
- ciorapi de damă
- boxeri
- bikini
- maieuri
- prosoape
- geacă de raiata
- bani
- test de sarcină
- craniu de animal
- prezervative
- pahare de unică folosință
- bețișoare pentru ness
- un pet întreg de bere la minimum 30 cm sub pământ
- alte peturi
- sticle
- doze de bere, suc, energizant
- jumătate de dildo
- vată
- tampoane
- absorbante
- șobolan uscat
- sticluțe și cutiuțe de cosmetice
- vodka polar
- pungi
- mai multe pungi
- sârme
- cabluri
- baterii
- cărămizi
- macadam
- bucăți întregi de ciment întărit
- bucăți de fier ruginit
- borcane
(e posibil să existe și omisiuni)

Acțiunea s-a desfășurat pe trei parcele mici :
ZONA 1: Lungime 64m, Lățime: 17 || ZONA 2: Lungime 30, Lățime 8 || ZONA 3: Lungime 30m, Lățime 28

În concluzie, după ce ultima ființă vie de pe pământ va muri, tot ce va rămâne în urmă ca mărturie a existenței noastre glorioase vor fi câțiva centrimetri de mizerie prinși între straturile de rocă - iată Era Plasticocenului !

Mai multe despre "Guerilla Gardening"

Senzațional !

Fragment dintr-o conversație :

- Dar dacă Dumnezeu există ???
- ...
- Nici nu știi ce pierzi !

Moment poetic 2

Trâmbițam din cur, ca tot românul...
Mă simt mai prost de azi - dar mă bucur capital -
Că prostia mi-e genială !
Efectiv reacționară.

(Doamne-ajută! )

Am aripi de zale,
Și-un semafor în cer, mergând pe străzi mai verticale,
Prins în trafic infernal - căruțe și crustacee
Flămândele mentalități de masă -
Micul dejun, prânzul și Cina cea de Taină ;
(Liniște, vă rog...)
Dorm oameni !
Și nimic nu e mai sfânt ca somnul...

(Doamne-ajută! )

Dar m-ați ucis! Capitulez...
E rândul meu să mor glorios, apatic
Și să mă-ntind leneș pe spate,
Râgâind la soare.

Moment poetic

Pornocrates ! Pornocrates !
M-am născut cam șchiop,
Așa că leagă-mă de-un hoit
Și-aruncă-mă în mare !

Erecția socială,
Simfonia descompusă, din pas în pas,
Inima-mi suspină
Și ritmu-mi imprimă
Rostul ros de rost.
(Exil!)

....

Oamenii au fost rapid reduși la aplauze,
Dar spectacolul s-a terminat deja,
Adio, civilizație !

Puțină îndoială...divagație pe tema agnosticismului.

Definiție : AGNOSTICÍSM s.n. Concepţie filozofică care neagă posibilitatea cunoaşterii esenţei realităţii, a reflectării ei veridice în conştiinţa oamenilor. [Cf. fr. agnosticisme, it. agnosticismo < gr. a – fără, gnostos – cognoscibil].

"La început a fost Cuvântul" - limbajul pune deci realitatea...în existență : Dacă există un cuvânt care să definească un anumit lucru, vom crede in el; Inexistența limbajului ar fi însemnat inevitabil și inexistența unui dumnezeu, a raiului sau a iadului.

Încă ceva - ca oameni suntem infinit de creduli și manipulabili:
"Te anunț că au fost descoperite forme de viață pe suprafața soarelui!" - La auzul acestei fraze prima reacție a creierului nostru este să o ia drept adevărată. De abia o fracțiune de secundă mai târziu intervin acele capacități cognitive ce țin de raționament și gândire sceptică, infirmând cele spuse mai sus - pe suprafața soarelui nu există condiții care să permită existența formelor de viață.
Însă dacă am fi izolați de alte surse de informații sau/și expuși constant unui mesaj care să afirme existența formelor de viață pe soare, vom ajunge să credem cu încăpățânare în el, în ciuda absurdității sale.

Mai este și problema apartenenței la grup - tindem să asimilăm credințele sau gândirea celor apropiați nouă. Suntem în esență animale gregare.[*1]
Mai este desigur și problema supunerii în fața formelor de autoritate - Polițistul din uniformă, doctorul din halat, preotul din sutană, etc - vom tinde aproape instinctiv să ne supunem lor, aceste forme de autoritate folosindu-se de simboluri puternice, adânc inoculate în subconștientul nostru. (Trebuie însă să ținem cont că majoritatea formelor de autoritate nu sunt legitime, însă aceasta presupune un mare efort.)[*2],[*3].

Când ne formăm o judecată tindem ţinem cu dinţii de ea , deoarece ea reprezintă cheia interpretării noastre asupra realităţii ; Dar tot ceea ce ne inconjoara, ideea noastră de realitate - e o iluzie formată in creierele noastre. Suntem deci foarte subiectivi iar nimeni nu poate fi cu totul obiectiv căci asta ar presupune să-și iasă din propria persoană și să trăiască în afara sa.

`Meditând la "nemurirea sufletului"...

- Religia oferă și consolare în ideea vieții eterne, a sufletului imaterial, paradisului, ș.a.m.d. Însă dorința de a trăi veșnic provine dintr-un imperativ biologic : egoismul. Mie personal cea mai absurdă idee religioasă este aceea a "vieții de după moarte". Lăsând la o parte paradoxul, îmi vine greu să-mi imaginez cum ar fi pentru un om să înfrunte o asemenea monotonă nemurire (pur și simplu nu suntem programați pt. așa ceva) ; Ar fi un chin mai greu ca al lui Sisif.
Avem însă șansa să ne ”stingem” odată cu lumea...

Play me off Omar! -

"Când am să plec din lume n-au să mai fie flori,
Nici chiparoși, nici buze, nici vin cu-arome fine.
Nici zâmbet, nici tristețe, nici înserări și zori.
Nu va mai fi nici lumea - căci gândul meu o ține."

duminică, 6 iunie 2010

Dansul pinguinului și valsul sovietic

Sțiți cum mergea valsul sovietic ? - Simplu. Un pas înainte, doi înapoi ;
Cam așa și în Românica zilelor noastre, însă cu mai multe manele, mici și bere.

În urmă cu ceva timp am primit o știre care m-a lăsat pe gânduri : Conform unui sondaj al Asociaţiei ProDemocraţia, citat de Mediafax, 91% dintre români ar fi perfect de acord cu introducerea pedepsei cu moartea în caz că se va ajunge la un referendum pe tema asta. Dar nu mă mir. Pentru un popor care crede în maxime de genul "bătaia e rupta din rai" ori "eu te-am făcut, eu te omor", iar modelul de lider al românilor este portretul idealizat al lui Vlad Țepes, nimic nu este prea absurd sau prea barbar.

94% ar dori retragerea cetăţeniei romilor care comit infracțiuni în străinătate. Mă îndoiesc dacă 94% din infractorii cu cetățenie română din străinezia sunt romi sau dacă 94% dintre romi sunt infractori...

89% dintre români ar dori retragerea cetățeniei celor care cer autonomia ținutului secuiesc. Aceasta din cauza că în loc să dărâmăm granițe, noi le construim. Autonomia ținutului secuiesc nu ne-ar afecta pe noi cu nimic.(A se vedea autonomia in contextul U.E.). Mai mult chiar, spaima autonomiei a menținut statul, din 89' încoace în forma sa hiper-centralizată. Goethe avea dreptate cand spunea că "patriotismul distruge istoria" - mai ales sub forma naționalismului fanatic. Țin minte că în urma unei plimbări prin Mureș parcă, semnele bilingve ale localităților aveau când numele în română, cand numele în maghiară scrijelit. În concluzie : suntem prinși într-un cerc vicios - masele iraționale, găsesc în minorități țapii ispășitori ai situației politice și economice din țară; politicienii demagogi și populiști încadreaza în discurs temele respective, iar acestea sunt inoculate unor noi minți credule prin intermediul televizorului și mass-mediei.

88% dintre cetățeni consideră pedepse de ordin penal (sau penibil?) pentru criticii religiei ortodoxe.(printre care mă aflu și eu, din motive întemeiate); Lucru care încalcă unul dintre drepturile fundamentale ale omului : Dreptul la Liberă Exprimare. Procentajul este totusi ciudat avand în vedere că numai 86.7% dintre cetățenii români sunt ortodocși.(Ar insemna un procent de intoleranță religioasă de peste 100%(!) printre ortodocși, dar care se încadreaza în marja de eroare.) Având în vedere aceste lucruri, sunt revoltat de faptul că după ce ne-am târat cu greu din umbra unui regim totalitar, avem încă aceași mentalitate, și aparent ne târâm spre umbra altuia - în ritmuri dansante, evident.

Hai cu lăutarii !!

Scrisoare către fariseu

Salut !
Ce mai faci Dănuț ? Nu ne-am mai auzit de mult...Sper că n-ai uitat și de mine?
Mai ții minte când mergeam să ne pilim ca niște carmoliști ? Ce timpuri, ce moravuri! Acum aud la știri cum că ai fi mult ”prea-fericit” sau ceva de genul, umblând cu oameni mari, îmbrăcat în niște fuste înzorzonate. Eu sincer nu prea am motive să fiu optimist, d-apăi fericit... Dar sunt bucuros că tu o duci foarte bine. Serviciul îți merge strună, clienți ai din ce în ce mai mulți zilele astea. Afacerea merge ca unsă (cu mir), și nici la vânzarea de lumânări și iconițe nu stai prost. O să avem mare nevoie de lumânărele să ne lumineze și să ne încălzească sufletul la iarnă, când o să ne taie căldura ăștia...
Apropo, vroiam să te întreb dacă nu poți scoate și vro câteva icoane cu chipul președintelui și a premierului, să aibă oamenii la cine să se roage pentru salarii mai bune, pensii decente sau o porție de mâncare.

M-am bucurat să aud și faptul că guvernul ia din banii spitalelor și a școlilor pentru a da lăcașelor de cult. Astfel, cu siguranță, vom avea mai multe minuni și mai puține greșeli chirurgicale. Iar despre școli, de ce mai am avea nevoie de ele când tot Adevărul stă scris în Biblie ? Bine ai făcut când le-ai tras peste nas parlamentarilior și ai eliminat prin drept de veto din proiectul ”Legii Educației” posibilitatea elevilor ca, la cerere, să poată urma alte cursuri în locul celei de religie. Avem doar 31.596 de biserici, din care 280 în construcție, pe când școli sunt cu duiumul, vro 8 mii.
Știu că vrei să faci ora de religie obligatorie din clasa 1 până într-a 12-a, dar totuși, ce rost mai are, dacă statistic tot dispar 3 școli pe zi și apare o biserică la 2 zile ? În câțiva ani, vor dispărea toate școlile și vom avea măcar un sfert din numărul propus de biserici.
Oricum, de unde atâta nevoie să învățăm să citit și scris așa mult ?

Ai putea să faci o combinație și cu moaștele - o distribuție națională de moaște anticriză, că vad că au mare priză la oameni. Dacă fiecare familie ar primi măcar o mumie, o claviculă, ceva, am putea trăi cu toții într-o atmosferă de stimă și respect reciproc, cum ziceai pe vremuri.
Cum bine mai spui, prin sporirea credinței și a rugăciunii și mai mulți bani dați la biserică, vom învinge criza.
E bine și că dai la săraci, după pilda văduvei sărace, însă doar atât cu cât mai mult iei de la ei. Dacă nu iese profitul, dăm faliment cu toții, ce dracu ? Ai noroc, taxe nu plătești, angajații tăi iau salar direct din bugetul de stat, politicienii te mituiesc pentru voturi și ai lipeală la stăpânire.

Te pup,
Vechiul tău amic, Escu.

PS : Ți-am găsit dosarul de la Secu', un pic ars pe la colțuri, printre niște hârțoage vechi, am să ți-l expediez prin poștă cu prima ocazie.

Toți zeii au fost nemuritori...

Vreau să vă povestesc și experiența apostaziei mele...

Scriu acestă postare ca răspuns ”in self-defense” persoanelor ce mă consideră un ateu păcătos/ nebun limbut/ eretic depravat/ Belzebub reîncarnat.

- Am crescut într-o familie creștin-ordodoxă (moderată). Nu am fost târât prin biserici, dar le-am vizitat de mic. Mama mea m-a învățat totuși noțiunea de toleranță religioasă ducându-mă într-o biserică catolică (am fost pe atunci încântat de clandestinitatea acestui gest). Tot când eram mic obișnuiam să mă rog, chiar cu ”ardoare”.

Crescând am început să ridic celor apropiați întrebări. Prima a fost ”de ce Biblia ne vorbește în metafore?” - aș fi vrut să o înțeleg fără să fac acrobații logice. Pe urmă am fost revoltat de cruzimea dumnezeului biblic, iar apoi de faptul că ”de ce există atâtea religii și zei, iar fiecare pretinde adevărul?”. Nu am mai avut încredere în Biblie, dar am păstrat balastul numit ”Dumnezeu”. Am continuat să mă rog. Mergeam în vacanță la Văratec, stăteam la măicuțe, dar totuși amintirile rămase din acele excursii sunt cu pădurile, culesul ciupercilor și aerul de munte, nu cu bisericile mănăstirești. Tradiționalismul și dogmatismul întotdeauna mi-au provocat numai dezgust. Apreciam în schimb liniștea acelor locuri. (Mă mir că nu am devenit panteist.) La școală am făcut ora de religie din clasa I până într-a IV-a. Eram printre cei mai buni la disciplină. Tot în cursul primar un preot care venise să predea a predicat clasei cum NU există Moș Crăciun (Supremă Ironie!). M-am bucurat chiar să mi se confirme acest lucru, mai ales că germinam deja un scepticism infantil...

Un moment hotărâtor în viața mea și a familiei mele a fost moartea mamei. Acest lucru m-a făcut la 13 ani să-mi schimb radical viziunea asupra lumii. Am deplâns faptul că rugăciunile nu au ajutat la nimic, fiind doar o pierdere de timp. Astfel ultimele rugăciuni au fost doar niște acuze adresate unei divinități din ce în ce mai vagi, până când mi-am propus să încetez odată să vorbesc singur ca un schizofren.

Am trăit pe urmă un sentiment de anxietate, mai ales când eram critic la adresa bisericii, aveam mereu o jenă, acel sentiment ca și cum te-ar urmări cu privirea o persoană de la distanță. După ce mi-am consolidat poziția ateist-agnostică, am început să înlătur atavismele religioase din mintea mea, lucru foarte greu de realizat. Probabil că mai scap câte un ”doamne ferește” din când în când - tic lingvistic - fiincă religia are capacitatea de a se insinua în toate aspectele vieții. Consider de asemenea că religia în trecut m-a înfluențat direct să devin mai bigot, cu tendințe naționaliste și intolerant, mai ales la adresa homosexualilor, a altor confesiuni și împotriva ateilor (ce existență ironică !), care chiar și când nu mă mai consideram ”credicios” îi priveam cu dispreț, imaginându-mi din ignoranță că sunt oameni imorali. Am reușit totuși să înving manipulările și cred că am ajuns să mă lipsesc de multă bigoterie pe parcurs.

Știu că suntem toți predispuși spre forme de ”gândire magică”. Îmi amintesc cum într-o noapte, când eram pe balconul apartamentului, o umbră a trecut în fugă prin gradina de jos. Mi-am închipuit originea superstițiilor : Familia primitivă, încălzindu-se în fața focului, observă o figură vagă în întuneric. Apare un sentiment al nesiguranței, al neliniștii - superstiția este inventată deci pentru a face față neprevăzutului și a nevăzutului. Oamenii sunt expuși constant hazardului, iar noi încercăm să construim o iluzie - renunțând la cauzalitate și experiența empirică, oricum foarte limitată - imaginând că putem manipula lumea fizică/voința divină prin ritualuri, rugăciune, amulete și toteme.
Cu toții gândim în diferite tipare. Într-o altă noapte, contemplativ, am întrezărit un grup de luminițe arzând pe cer - nu pentru mai mult de o secundă. În mintea astronomului acestea au fost probabil un meteorit care s-a dezintegrat la intrarea în atmosferă, în mintea adepților teoriilor conspiraționiste, acele luminițe sunt OZN-uri venite din altă galaxie să ne mutileze vacile sau să ne facă desene în lanuri de grâu, în timp ce în mintea creștinului acestea poate ar fi fost o apariție a ”Fecioarei Maria”.

La întrebarea „(dar) dacă dumnezeu există?” - Pot să răspund astfel : dacă te referi la ”dumnezeul creștin”, gândul acesta pentru mine nu prea mai are relevanță. E ca și cum m-aș întreba dacă zeul Ra există. În schimb, dacă te referi la noțiunea de ”dumnezeu-demiurg”, pe post de creator al universului, deși e improbabil ca această entitate să existe pe post de ”Primum movens”, nu voi începe să-i atribui conștiința și capriciile unui tiran omniprezent și omniscient, instituind moralitatea (sa) printr-un sistem de recompensă/pedeapsă. Am mai multă încredere în logica bunului simț decât în cărți scrise de semi-analfabeți troglodiți.

Mă gândesc la persoanele îndoctrinate. Mă întreb dacă am dreptul să le zic că nu există dumnezeu, suflet, viață după moarte...însă, consider că libertatea gândirii e mai sănătoasă decât o plăcută sclavie a ignoranței. Omul înrobit este în același timp și înrobitorul, încercând să impună și altora viziunea sa asupra lumii. Ca ateu sunt mereu în defensivă, mereu punând întrebări - îndoiala e un dar, iar ca ateu nu pot să-i ”impun” unei persoane decât să gândească cu propria rațiune, lipsindu-se de manipulări și prejudecăți. Nu am să pretind că dețin *Adevărul*, dar am să atac gândirea celor care ne mint că îl dețin. Acest *Adevăr*, scris cu majusculă, se întâmplă adesea sa fie doar un set de convenții, de dogme – El își schimbă fața, forma, depinzând mereu din unghiul prin care este privit...în esență devenind o perspectivă.

PS : Într-o discuție recentă, un individ care se declarase creștin-ortodox mi-a definit religiozitatea ca fiind o defulare. Nu cred că există o definiție mai bună.