duminică, 3 octombrie 2010

Dansul macabru


(Michael Wolgemut, Dans Macabru, 1493)

În gravurile medievale ale "dansului macabru" moartea este reprezentată mereu triumfal, în cea mai distructivă ipostază, antrenând într-o "horă a morţii" întreaga omenire, fără a discrimina între regi, papi, ţărani sau cerşători.
Servind drept "memento mori", într-o lume decimată de foamete, război şi ciumă, religia creştină îşi stăpâneşte adepţii prin frica judecăţii de apoi şi a iadului, elemente de asemenea predominante în imagistica medievală creştină.

Moartea capătă astfel o dimensiune sacră în inimile oamenilor, devenind obiect de venerare în creştinismul pestilenţial al Evului Mediu, în frunte cu cel mai adorat cadavru, cel al "Mântuitorului"...



(Camille Saint-Saëns - Danse Macabre, 1874)

6 comentarii:

  1. Această viziune vine ca răspuns la fondul artistic al grecilor antici, religia lor proslăvind viaţa şi frumuseţea corpului uman, zeii grecilor fiind întruchiparea perfecţiunii. Creştinismul, dezicându-se de vechile religii, loveşte în frumuseţea naturală pe care o asimilează cu păcatul în încercarea de a delimita spiritualul de material. Astfel creştinismul, ca şi islamul mai târziu, se dezic de ceea ce reprezintă frumuseţe corporală pentru a se rezuma la ceea ce credeau ei ca fiind frumuseţe spirituală, ruptă de organic. Cretinismul proslăveşte organismul lipsit de viaţa biologică, islamul merge mai departe, proslăvind structura matematică.

    RăspundețiȘtergere
  2. Doar mintile naive nu pot intelege memento mori. Nu tot ce afirma crestinismul ca fiind bun este automat prost, cel mai bun exemplu este preocuparea cu faptul ca vom muri intr-o buna zi, indiferent de statul nostru in viata.

    Profu de religie nu stie toata povestea, grecii antici, ma refer in principal la Socrate, intelegea ideea mortii mai bine. Dupa cum zicea chiar el, omul care se dedica filozofiei, adica cautarii cunoasterii, este pe jumatate mort fiindca traieste mai mult in ganduri.

    RăspundețiȘtergere
  3. "Doar mintile naive nu pot intelege memento mori."

    - Eu înţeleg că voi muri. E o chestiune simplă, un proces natural. Nu pot fi manipulat de promisiunile religiilor.

    În plus, toate religiile au cultul morţilor - dar creştinismul are o nouă ofertă de marketing : crezi în dogma nosatră, ajungi în paradis şi după un număr nedefinit de ani, învii la loc.
    O viaţă în sclavie şi ignoranţă e un mic preţ de plătit...

    RăspundețiȘtergere
  4. @Lex
    Nu tratarea ideii morţii am subliniat-o ci cum trăieşti până atunci. Acolo creştinismul a spart normele greceşti, dionisiace, înlocuindu-le cu cele de penitenţă şi abţinere. Pe de altă parte nu toţi grecii erau filosofi, cei mai mulţi acceptau o existenţă în umbra zeilor, comodă şi vulgară. Aceasta a şi fost fisura pe care creştinismul a identificat-o şi de care a profitat.

    RăspundețiȘtergere
  5. Profule, ce norme dionisiace visezi? tu l-ai luat prea mult in serios pe Nietzsche. Adevarul e ca grecii erau mult mai pesimisti. Crestinismul nu a fost ceva strain spiritului grecesc, ci a fost doar o alta masca a stoicismului (si a cinismului). Nu a spart nimeni nici o norma.

    RăspundețiȘtergere