vineri, 15 octombrie 2010

Empatia, religia şi gândăcelul...



Gândăcelul

- De ce m-ai prins în pumnul tău,
Copil frumos, tu nu ştii oare
Că-s mic şi eu şi că mă doare
De ce mă strângi aşa de rău?

Copil ca tine sunt şi eu,
Şi-mi place să mă joc şi mie,
Şi milă trebuie să-ţi fie
De spaima şi de plânsul meu!

De ce să vrei să mă omori?
Că am şi eu părinţi ca tine,
Şi-ar plânge mama după mine,
Şi-ar plânge bietele surori,

Şi-ar plânge tata mult de tot
Căci am trăit abia trei zile,
Îndură-te de ei, copile,
Şi lasă-mă, că nu mai pot!...

Aşa plângea un gândăcel
În pumnul ce-l strângea să-l rupă
Şi l-a deschis copilul după
Ce n-a mai fost nimic din el!

A încercat să-l mai învie
Suflându-i aripile-n vânt,
Dar a căzut în ţârnă frânt
Şi-nţepenit pentru vecie!...

Scârbit de fapta ta cea rea
Degeaba plângi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum şi zi-le
Parinţilor isprava ta.

Şi zi-le că de-acum ai vrea
Să ocroteşti cu bunătate,
În cale-ţi, orice vietate,
Oricât de far-de-nsemnătate
Şi-oricât de mică ar fi ea!


Poeziile lui Elena Farago m-au învâţat mai multe despre morală, a cărei bază o consider empatia şi legea reciprocităţii, decât toate învăţăturile religiei în care am crescut şi pe care am abandonat-o mai târziu. Am ajuns la concluzia că religia nu a făcut decât să deturneze morala, complicând-o inutil cu dogme elucubrante.

Pentru noi, adulţii, o poezie precum cea de mai sus ni se poate părea de-a dreptul puerilă, fără însă a realiza ce mult poate mişca o conştiinţă de copil - Conştiinţă care poate fi zdruncinată de barbarismul religiei, a cărei "cărţi sfinte", precum Biblia, Tora şi Coranul etalează spectacole de violuri, incesturi, sclavie şi genociduri, promovând intoleranţa, homofobia, misoginismul şi bigotismul.

3 comentarii:

  1. OOOOOO....una din "traumele" copilariei mele, alaturi de Andersen si Bratescu Voinesti in integrum! Ce am mai plans! Imi aduc aminte ca era tiparita sus, pe pagina din partea dreapta a abecedarului...:)

    Asa e...empatia si contiinta morala a copiilot pot fi foarte usor stimultate cu ajutorul literaturii. Totul tine de masura in care reusesti sa "intri" in poveste, sa traiesti alaturi de personaje. Nu cred ca e nevoie sa ajungi sa crezi ca relatarile respective chiar sunt adevarate si dictate de o zeitate.

    Fara sa mai punem la socoteala ca, asa cum spuneai tu, Biblia abunda de situatii imorale. Partea extraordinara a literaturii este ca iti ofera posibilitatea de a invata din greselile personajelor cu care te identifici, sau pe care le iubesti. Simtind remuscarea bietului copilas de mai sus, intelegi ca nu trebuie sa faci si tu la fel ca el.Dar textele religioase nu permit acest lucru decat in mai mica masura, pentru ca pretind ca ofera anumite modele absolute de comportament...Si atunci, cum poti invata din greselile lui Isus?

    RăspundețiȘtergere
  2. Te tunzi, te insori, te duci la doctor...

    RăspundețiȘtergere
  3. ''despre morală, a cărei bază o consider empatia şi legea reciprocităţii, decât toate învăţăturile religiei în care am crescut şi pe care am abandonat-o mai târziu'' de acord,ii spun eu asta doamnei de istorie,dar ea nu.

    RăspundețiȘtergere