Pornografia puterii, pornocrația,
Abstractizarea ființei umane ;
Chipuri de ceară topindu-se-n soare...
Gratuitatea violenței,
Sadismul instituționalizat ;
Robia se numește stat...
Sfârșitul lumii,
Contemplat de oameni la televizor ;
În direct sau în reluare...
Prea târziu însă...l-ați ratat !
Puterea este afrodisiacul suprem. Sadismul este plăcerea de-a provoca suferință altcuiva. Violența este modalitatea cea mai directă de a provoca suferință, indiferent de scop. Statul este pervers. Ideologia unui stat totalitar nu poate fi decât pornocrația...
Viaţa fără suferinţă n-ar avea sens, dacă am trăi numa în plăcere ne-am sinucide de plictiseală.
RăspundețiȘtergereCând voinţa spre putere motivează omul nu ai de ce să te miri că statul este expresia unei abunţe a dominaţiei.
Dar să fii antistat în opinia mea e tot un fel de voinţă spre putere, o luptă nu între bine şi rău ci o altă formă de acaparare a puterii în mâinile personale.
”Viaţa fără suferinţă n-ar avea sens, dacă am trăi numa în plăcere ne-am sinucide de plictiseală.” - Dogma budistă (asemănătoare cu cea creștină uneori) susține că suferința nu poate fi atinsă decât prin distrugerea ”Sinelui”, ceea ce mi se pare o prostie. Existența presupune multă suferință, dar și momente de fericire. Oricum, nu consider fericirea scopul existenței (ar fi puțin absurd). Viața trebuie doar să minimalizeze suferința.
RăspundețiȘtergereRetorica ta îmi sună foarte ”teologic”, mai ales că am auzit de la mulți creștini, cum că ”viața este o pedeapsă”, ”viața este suferință” - parafrazând direct.
A fi anti-stat, da, este o formă de voință de putere, o acaparare a puterii în mâinile personale, cu scopul însă de a fi mai liber, fără a îngrădi mai mult libertatea altcuiva.
Ai inteles gresit ce am zis atunci, eu am spus ca fara sa ai nevoi - care produc suferinta - ai muri de plictiseala, nevoile sunt ceea ce cauzeaza activitate in viata umana, fara suferinta produsa de ele sensul ar disparea fiindca nu ar exista acel ceva ce trebuie satisfacut.
RăspundețiȘtergereViata si existenta nu sunt tautologii, existenta pietrei nu presupune suferinta sau placere.
Retorica 'suna mereu a ceva'. Dupa profu de religie retorica anarhista suna tot a retorica religioasa. Calificarea vietii de catre mine nu o consider adevar obiectiv, ci doar adevar legata de propriile trairi.
Libertatea altcuiva se mareste uneori prin restrangerea libertatii tale, nu? Tu muncesti ca altu sa beneficieze de pensie din taxele tale, el e liber pe sclavia ta.