"Ipocrizia este doar o altă mască a fricii, a servituţii şi a prostiei, o mască pe care romanul o poartă cu deosebită plăcere."
"Frica de Dumnezeu, în schimb, este un domeniu special, un domeniu în care cele trei concepte se împletesc armonios spre clădirea unei forme monumentale de înapoiere etnică, de retard social. Ca majoritatea Dumnezeilor ortodocşi, Dumnezeul românilor este un Dumnezeu profund naţional. Deşi profund balcanic în fapt, el este privit ca fiind unul profund naţional. Dumnezeu există atâta timp cât Dumnezeul românilor există şi niciun alt Dumnezeu în afară de acesta nu ar mai putea fi posibil, sau măcar probabil."
"Biserica şi Statul în spaţiul românesc au ajuns la o relaţie de fraternitate, sau de suroritate – întrucât nu se ştie niciodată care dintre acestea două are o influenţă mai mare asupra maselor într-un anumit timp - demnă de invidiat chiar şi de puterile europene cele mai medievale."
"Ritualurile ortodoxe au fost transformate în politică de stat, mai ales dacă avem în vedere cazul corupţiei. Ortodoxul român plăteşte un bacşis Bisericii pentru a avea acces la divinitate, aşa cum cetăţeanul român plăteşte un bacşis Statului pentru a avea acces la umanitate. Cele două dimensiuni sunt într-atât de controlate încât, paradoxal, par a fi scăpate de sub control. Deşi profund controlate, nici Statul şi nici Biserica nu funcţionează întocmai cu statutele lor, respectiv Constituţia sau Biblia."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu