Ai zis !

Blogul meu are cele mai tari comentarii !

Anonim dixit : ”conform estimarilor noastre,care se confirma si la nivel astral, in lumea fizica exista rasele serpiliene, reptiliene, balaurene(din Avatar), rasa autohtona goriliana si ne putem astepta din moment in moment la o invazie de mutanti civilizationali arahnido-tarantulari. Pe langa asta corneliu zelea codreanu a castigat planeta la concursul de sateliti”

Mă gândeam să renunț la bogăreală, dar voi m-ați făcut să mă răzgândesc.

Așadar, vă dedic :

Diverse sfaturi de criză

Având în vedere agravarea crizei economice, trebuie să fim mereu pregătiţi de ce e mai rău...

Astfel, debutăm cu sfatul de criză nr. 1 :
# Întoarcerea la rădăcini !

Cu toţii visăm la o excursie la pădure, dar câţi dintre noi ne imaginăm să ne mutăm acolo? Criza financiară ne oferă tocmai această unică oportunitate. Desigur, noi (adică eu) vă putem oferi câteva sfaturi utile, ca de exemplu :

- Cum să alegi o grotă minunată ? (casă, dulce casă !)

¤ Dacă scorbura ţi se pare prea neîncăpătoare şi veveriţele îţi dau bătăi de cap, trebuie totuşi să iei în considerare opţiunea de a te muta.
Din fericire, piaţa Carpaţilor Apuseni oferă o sumedenie de peşteri minunate disponibile. Agentul imobiliar "Pustnicul Sfântu Onanie" te poate ajuta în selectarea grotei tale ideale, care te defineşte cel mai bine, din punct de vedere spiritual şi material. De asemenea, domnul Onanie oferă şi consultanţă în materie de Feng Şui.

- Cum să întrebuinţezi un arici ? (românul, frate cu ariciul !)

¤ În materie de igienă personală, suntem siguri că nu veţi descoperi o unealtă universală mai potrivită decât un "Erinaceus europaeus", popular denumit şi "arici".

Adăugam instrucţiunile de utilizare : Se apucă ariciul de partea ventrală, poziţionat cu grijă având în vedere ţepii ascuţiţi de pe spate, astfel încât ariciu va deveni prietenul dumneavoastră cel mai bun în materie de : scărpinătoare, perie de opinci, pieptene, sau, în caz de nevoie, armă artizanală.

- Cum să te aperi de urs ? (Ală negru de mormăia greu !)

¤ În caz că vă întâlniţi pe potecă cu un urs, vă recomandăm să încercaţi să păreţi cu cât mai puţin delicios pe cât posibil. Talentul artistic de simulare a morţii vă va ajuta. De asemenea, şosetele nespălate.

- Cum să te hrăneşti ?

¤ Ciupercile oferă o sursă extraordinară de nutriţie, astfel încât nu veţi ajunge să duceţi foamea. În caz de otrăvire cu ciperci, veţi experimenta halucinaţii suprarealiste ciudate precum sentimentul trăirii în România. În acest caz vă recomandăm să consultaţi imediat opţiunile dumneavoastră de emigrare !

Durerea de dinţi...

Un ilustru scriitor obscur spunea, parafrazând : "Un sfert din suferinţa lumii se datorează durerii de dinţi"...celelalte trei sferturi fiind probabil cauzate de ideologiile politice sau religioase...

Combinându-le, într-un efort suprem al glumelor forţate, obţinem următoarele "viziuni stomatologice" :

Românism : "Să se carieze și dantura vecinului !"

Biblia : "Dinte pentru dinte !"

Creştinism : "Dumnezeu ţi-a dat durerea de dinţi drept pedeapsă pentru păcatele tale !"

Hinduism : "Te dor dinţii. Vaca sfântă nu are nimic de-a face cu acest lucru."

Islam : "Durerea de dinţi e voia lui Allah !"

Iudaism : "Noi avem dinţii aleşi !"

Budism : "E posibil să scapi de durerea de dinţi !"

Conceptualism : "Durerea de dinţi există doar ca concept ideal"

Realism : "Durerea de dinţi este reală"

Nominalism : "Nu există dantură, doar dinţi !"

Platonism : "Durerea de dinţi este copia palidă a Ideii de durere de dinţi !"

Hegelianism : "Spiritul universal insuflă lumea prin durerea de dinţi, apoi prin negarea durerii de dinţi şi în final în sinteza dintre cele două, producând Ideea"

Nietzscheanism : "Durerea de dinţi te face mai puternic !"

Ateism : "Nu există nicio Zână Măseluţă !"

Secularism - "Biserica produce omenirii o durere de dinţi de mai bine de 2.000 de ani"

Comunism : "Scoatem toţi dinţii, naţionalizăm şi redistribuim !"

Individualism : "Îmi scot singur dinţii !"

Anarhism : "Durerea de dinţi va înceta pe calea acţiunii stomatologice directe când societatea se va emancipa de vechile superstiţii dentare şi se va auto-organiza şi auto-gestiona !"

Fascism : "Inamicul vrea să ne scoată dinţii ! Carii pentru inamic !"

Capitalism : "Scoatem doi dinţi la preţ de unul !"

Libertarianism : "Nicio taxă pe proteze dentare!"

Oligarhism : "Pentru fiecare plombă dentară creştem preţul gazului la Moscova !"

Nazism : "Să scoatem dinţii de aur a evreilor !"

Meritocraţie : "După îngrijirea dinţilor şi răsplata stomatologică."

Feudalism : "Ţi-au mai rămas doi dinţi în gură. Nobilul local ţi-i scoate pentru plata pământului pe care îl munceşti."

Nihilism : "Medicina dentară nu are sens..."

Secuism/Székelyizmus : "Autonomie pentru premolari !"

Statism : "Statul există ca să-ţi apere dantura, iar dacă nu-ţi convine îţi scoatem toţi dinţii !"


BONUS - Proverb românesc : "Durerea de dinţi e ruptă din Rai !"

Teamă, supunere, ignoranţă...

Voi reproduce câteva fragmente din eseul unui amic, a cărui revoltă o împărtăşesc deplin...

"Ipocrizia este doar o altă mască a fricii, a servituţii şi a prostiei, o mască pe care romanul o poartă cu deosebită plăcere."

"Frica de Dumnezeu, în schimb, este un domeniu special, un domeniu în care cele trei concepte se împletesc armonios spre clădirea unei forme monumentale de înapoiere etnică, de retard social. Ca majoritatea Dumnezeilor ortodocşi, Dumnezeul românilor este un Dumnezeu profund naţional. Deşi profund balcanic în fapt, el este privit ca fiind unul profund naţional. Dumnezeu există atâta timp cât Dumnezeul românilor există şi niciun alt Dumnezeu în afară de acesta nu ar mai putea fi posibil, sau măcar probabil."

"Biserica şi Statul în spaţiul românesc au ajuns la o relaţie de fraternitate, sau de suroritate – întrucât nu se ştie niciodată care dintre acestea două are o influenţă mai mare asupra maselor într-un anumit timp - demnă de invidiat chiar şi de puterile europene cele mai medievale."

"Ritualurile ortodoxe au fost transformate în politică de stat, mai ales dacă avem în vedere cazul corupţiei. Ortodoxul român plăteşte un bacşis Bisericii pentru a avea acces la divinitate, aşa cum cetăţeanul român plăteşte un bacşis Statului pentru a avea acces la umanitate. Cele două dimensiuni sunt într-atât de controlate încât, paradoxal, par a fi scăpate de sub control. Deşi profund controlate, nici Statul şi nici Biserica nu funcţionează întocmai cu statutele lor, respectiv Constituţia sau Biblia."

"Patriarh makeover" - Before & After -

Să-l admirăm pe cetăţeanul Daniel Ciobotea (zis şi Preafandosirea S.A., Daniel S.R.L., Marele Vrăjitor, etc.) în ineditele ipostaze :

BEFORE


& AFTER

Empatia, religia şi gândăcelul...

Gândăcelul

- De ce m-ai prins în pumnul tău,
Copil frumos, tu nu ştii oare
Că-s mic şi eu şi că mă doare
De ce mă strângi aşa de rău?

Copil ca tine sunt şi eu,
Şi-mi place să mă joc şi mie,
Şi milă trebuie să-ţi fie
De spaima şi de plânsul meu!

De ce să vrei să mă omori?
Că am şi eu părinţi ca tine,
Şi-ar plânge mama după mine,
Şi-ar plânge bietele surori,

Şi-ar plânge tata mult de tot
Căci am trăit abia trei zile,
Îndură-te de ei, copile,
Şi lasă-mă, că nu mai pot!...

Aşa plângea un gândăcel
În pumnul ce-l strângea să-l rupă
Şi l-a deschis copilul după
Ce n-a mai fost nimic din el!

A încercat să-l mai învie
Suflându-i aripile-n vânt,
Dar a căzut în ţârnă frânt
Şi-nţepenit pentru vecie!...

Scârbit de fapta ta cea rea
Degeaba plângi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum şi zi-le
Parinţilor isprava ta.

Şi zi-le că de-acum ai vrea
Să ocroteşti cu bunătate,
În cale-ţi, orice vietate,
Oricât de far-de-nsemnătate
Şi-oricât de mică ar fi ea!

Poeziile lui Elena Farago m-au învâţat mai multe despre morală, a cărei bază o consider empatia şi legea reciprocităţii, decât toate învăţăturile religiei în care am crescut şi pe care am abandonat-o mai târziu. Am ajuns la concluzia că religia nu a făcut decât să deturneze morala, complicând-o inutil cu dogme elucubrante.

Pentru noi, adulţii, o poezie precum cea de mai sus ni se poate părea de-a dreptul puerilă, fără însă a realiza ce mult poate mişca o conştiinţă de copil - Conştiinţă care poate fi zdruncinată de barbarismul religiei, a cărei "cărţi sfinte", precum Biblia, Tora şi Coranul etalează spectacole de violuri, incesturi, sclavie şi genociduri, promovând intoleranţa, homofobia, misoginismul şi bigotismul.

Poporul a grăit !

Vezi mai multe din Animale pe 220.ro

Religie şi politică

“Religia este considerată de oamenii obişnuiţi ca fiind adevărată, de către înţelepţi ca fiind falsă, iar de conducători ca fiind utilă” - Seneca







Fotografii : sărbătoarea Sf. Paraschiva, Iaşi, 2009 (an electoral)

Întrebări vinovate

Această postare este dedicată exclusiv cititorilor mei creştini.

Aşadar, drag cititor curios, în loc de a acuza ateii de ignoranţă, imoralitate, etc., trebuie mai întâi să îţi pui următoarele întrebări dificile :


- Este Biblia "Cuvântul Lui Dumnezeu" ?

- A creat Dumnezeu lumea în 7 zile ?

- Are Pământul vârsta de 6000 de ani ?

- A creat Dumnezeu toată suferinţa ?

- Are Dumnezeu dreptul să permită sau să comită crime odioase ?

- Adam şi Eva au existat cu adevărat ?

- A adunat Noe câte două animale din fiecare specie pe arca sa ?

- A despărţit Moise Marea Roşie în două ?

- Dumnezeul Vechiului Testament este acelaşi Dumnezeu ca şi al Noului Testament ?

- Este Iisus "Fiul Lui Dumnezeu" ?

- Sunt Evangheliile credibile ?

- Moralitatea ta se datorează religiei tale ?


Însă dacă ai îndoieli asupra credinţelor tale, nu le da curs, altfei vei ajunge să comiţi crima de a gândi. Te vei simţi vinovat...Iar "Dumnezeu îţi cunoaşte inima" şi te va pedepsi...

"Efectul Lucifer"

"Puterea corupe, puterea absolută corupe în mod absolut. Oamenii mari sunt aproape întotdeauna oameni răi."
(Lord Acton)

Majoritatea oamenilor obişnuiţi pot fi capabili de a săvârşi crime îngrozitoare când sunt puşi în poziţia de a fi "stăpâni", de a avea autoritate deplină asupra altora.
Cruzimea şi sadismul, îndreptate împotriva unor grupuri sau indivizi, cu suport ideologic sau instituţional - sunt rezultatele acestei conjuncturi.

Astfel, toate formele de autoritate ilegitimă pot servi drept suport pentru abuzuri.


(Tortură la închisoarea Abu Ghraib, Irak)

"Efectul Lucifer" este termenul folosit de psihologul Philip Zimbardo pentru a descrie fenomenul.

Zimbardo a condus controversatul experiment al "falsei închisori" Stanford (1971), în care un grup de 24 de studenţi, sănătoşi psihic şi fără antecedente penale au fost împărţiţi în două grupuri ficţionale : "prizonierii" şi "gardienii".
Experimentul, programat să dureze două săptămâni, a fost oprit după doar şase zile datorită brutalităţii crescânde ale "gardienilor", care abuzau psihic şi psihic de ficţionalii deţinuţi.


„Răul constă din comportamentele intenţionate care urmăresc să producă suferinţă, abuzuri, înjosire, dezumanizare sau distrugerea fizică a unor persoane nevinovate – sau folosirea autorităţii şi puterii oferite de sistem pentru încurajarea sau acceptarea acestor practici” - Philip Zimbardo


Experimentul "falsei închisori" Stanford :

"A f*te sau a nu f*te ?"

Aceasta-i : Definiţia !

PS: A se vedea şi sensul biblic pentru termenul "a cunoaşte"...


Lot cel drept şi-a "cunoscut" ambele fiice.

Micile dovezi ale iubirii lui Dumnezeu

Câte sute de mii de paraziţi, bacterii şi viruşi patogeni există ?

- Eu le poreclesc "micile dovezi ale iubirii neţărmuite ale lui Dumnezeu" faţă de omenire...


Bonus : Infecţie stafilococică (S. aureus) la nou născut.

Abstinenţa

Persoanele “dresate” întru frica lui Dumnezeu cred că “abstinenţa este cea mai bună metodă contraceptivă .”

Eu aş vrea totuşi să le subliniez faptul că abstinenţa nu funcţionează decât în 99,99% dintre cazuri! Atenţie mare !


Dumnezeu nu i-a plătit pensia alimentară.


Ps : iar dacă abstinenţa e o metodă contraceptivă, la fel este valabil şi pentru sexul oral sau „sodomia”!

Maestre...muzica ! ( Serghei Prokofiev )

Pe notele de oţel al lui Prokofiev este interpretat "Dansul Cavalerilor" din baletul "Romeo şi Julieta", după opera omonimă a lui Shakespeare.

O muzică demnă pentru secolului XX, pompoasa şi sumbra temă muzicală a devenit asociată cu comunismul sovietic. Anacronisticul balet devine simbiotic cu muzică.

- Fiindcă până la urmă şi politica se reduce la coregrafie...

Dansul macabru

(Michael Wolgemut, Dans Macabru, 1493)

În gravurile medievale ale "dansului macabru" moartea este reprezentată mereu triumfal, în cea mai distructivă ipostază, antrenând într-o "horă a morţii" întreaga omenire, fără a discrimina între regi, papi, ţărani sau cerşători.
Servind drept "memento mori", într-o lume decimată de foamete, război şi ciumă, religia creştină îşi stăpâneşte adepţii prin frica judecăţii de apoi şi a iadului, elemente de asemenea predominante în imagistica medievală creştină.

Moartea capătă astfel o dimensiune sacră în inimile oamenilor, devenind obiect de venerare în creştinismul pestilenţial al Evului Mediu, în frunte cu cel mai adorat cadavru, cel al "Mântuitorului"...



(Camille Saint-Saëns - Danse Macabre, 1874)

Dogme vs. Ştiinţă -Bellarmino contra Galilei-

Cardinalul Roberto Bellarmino (1542–1621) a fost un inchizitor şi membru al ordinului iezuit, figură marcantă a Contrareformei, primind titlul de "ciocanul ereticilor", fiind unul dintre judecatorii care l-au condamnat la rug pe Giordano Bruno, participând şi la procesul lui Galilei.

A fost canonizat de Biserica Catolică în 1930.

În timpul judecăţii lui Galileo Galilei a lăsat posterităţii următoarea afirmaţie :

„A susţine că pământul se învârteşte în jurul soarelui este la fel de greşit ca şi a spune că Iisus Hristos nu S-a născut din Fecioară !”

Nu-i amuzant ?

Nu-i amuzant cum toate ideologiile şi religiile lumii sunt destinate gropii de gunoi a Istoriei ?

Stop ! Cleopa Time !

Lui Ilie Cleopa cu siguranţă îi plăcea vorbească, uneori singur, alteori cu audienţă mare : despre credinţa ortodoxă, Biserică, vedenii schizoide, sectari, antihrişti, sfaturi morale presărate cu multe „ipse dixit”-uri, etc...

Însă sub cojocul din lână de oaie se ascundea un lup moralist.

Iată câteva fragmente din cugetările lui Cleopa...

Despre rolul femeii : „Cât ar fi femeia de învăţată, trebuie să fie supusă bărbatului. Că bărbatul este cap al femeii şi Hristos cap al bărbatului. În ordinea asta este ierarhia în familie.”

Despre educaţie : „Cea mai imperioasă datorie şi cea mai mare, pe care o aveţi voi ăştia căsătoriţi, este să creşteţi copiii în frica şi certarea Domnului.”

Despre Martorii lui Iehova , sectari : „Este o sectă politică iudaică [...]”„Sunt înaintemergătorii lui Antihrist, că strâbă credinţa.”

Despre avort : ”Vine deunăzi una la mine şi-mi zice : „Părinte am insuficienţe psihice şi mi-a spus doctorul că n-am voie să nasc ; să-mi dai voie să fac avort.””Fugi de-aici criminalo! Ai venit să mă conduci tu pe mine, să înveţi popa carte? Să mori de o mie de ori, să te faci martiră, numai să te spovedeşti şi să te împărtăşeşti. Cine ţi-a spus o nebunie ca aceasta? De unde vii tu ? Să-ţi dau eu voie să faci crimă?” Ei, aşa a fost vorba, că dacă moare femeia născând, moare la datoria ei cea mai sfântă de pe pământ, să fie mamă de copii.”

- Represiune totalitară, reinventată şi revândută sub brandul religiei bigote ortodoxe.

Cu asemenea “dresori de idioţi” precum Cleopa chiar putem fi surprinşi de faptul că suntem, ca mentalitate, înglodaţi în Evul Mediu ? Ne putem mira de faptul că România a ajuns o gloată de misogini, needucaţi, intoleranţi, antisemiţi şi retrogazi ?

- Vaya con Dios, “duhovnic” sinistru…

Mark Twain - Străinul misterios

Străinul misterios, ultimul roman (neterminat) al lui Mark Twain oferă o profundă critică socială, culminând cu o viziune pesimistă asupra lumii.

Întâmplător am găsit recent pe Internet următorul desen animat, insiprat după opera lui Twain:



Citez : " În acest film din 1986, micul roman nihilist al lui Twain este redus la scara unui scurt episod, filmul extrăgându‑şi materialul şi din alte lucrări ale lui Twain, inclusiv „Tom Sawyer“ şi „Scrisori de pe Pământ“.

Dar „Străinul misterios“ le întrece pe toate. În mai puţin de cinci minute, un Satan de lut îi vizitează pe Tom, Becky Thatcher şi Huck; le construieşte un sat; apoi îl distruge cu fulgere şi un cutremur care înghite toate acele drăguţe figurine de lut, săteni, fermieri, soldaţi şi o vacă mai înduioşătoare decât toate celelalte. Într‑un cuvânt, e înspăimântător. Nu ne putem decât înfiora la gândul nenumăraţilor copii impresionabili şi candizi, care, ghemuiţi în faţa televizorului, au rămas marcaţi pe viaţă după ce, veseli, au dat cu ochii peste această realizare neagră ca smoala. Cine crede că nu se poate exagera cu opera lui Twain într‑atât nu a văzut acest film. Uneori, chiar şi un lucru bun poate să fie împins cu adevărat prea departe."
Sursa: http://tiny.cc/9kw5w

Însă în fața condiției existențiale cu toții reacționăm ca niște copii speriați și impresionabili. (Care este momentul acela în viață în care putem afirma cu siguranță că suntem "maturi" ?) Puși față-n-față cu suferința, îmbătrânirea și moartea, ne găsim refugiul în ideologii, religii sau vicii și realități virtuale.

Consider că omul poate învinge nihilismul doar acceptându-și absurditatea condiției sale cu seninătate.

Astfel, într-un Univers indiferent, determinist şi supus hazardului doar absurdul ne mai dă capacitatea de a ne auto-determina. Absurdul ne-a redat libertatea.

Absurdul, pentru mine, e un motiv de bucurie.

Conversații în tramvai

Conversație între două babe în tramvai :

-"Din cauză că ieste prea multă libertate, de iasta e așă de coruptă România astăzi !"

*Cea de a doua băbuță aprobă din cap, ștergându-și nasul cu mâneca flanelei.*

Trinitatea cristofascistă...

Petre Ţuţea : Sclavul care a parcurs istoria pe dos faţă de amicii săi creştini, trecând de la comunism la fascism, în loc să facă invers.

Corneliu Zelinski Codreanu : Visul umed al oricărui naţionalist homofob. "Căpitanul" care nu a avansat vreodată în grad.

Dan Puric : Cel mai comun parazit care mişună pe micile ecrane. Cunoscut pentru faptul că a adus pantomima pe culmile imbecilităţii.

Definiția zilei : Modernolitic

MODERNOLITIC, -Ă, modernolitici, -ce, adj. : Perioadă din istoria omenirii care a urmat epocii contemporane și a precedat postmodernoliticul (sau ”noul neolitic”), caracterizată prin reciclarea unor ideologii, religii, sisteme sau alte produse expirate și comercializarea lor sub un brand nou, prin diverse strategii inovatoare de marketing.

A se vedea și : ”Mitul Progresului”

Definiția zilei : Bambificare

Bambificare, bambificări, s. f. - Atribuirea de caractere iudeo-creștine unor animale sălbatice.

...et capra vicini !

Dulce-i, când marea umflată o zbuciumă vânturi turbate,
Tu să te uiți de pe țărm cum în valuri se chinuie altul...
- Lucretius,
”De rerum natura”

- Schadenfreude - termen german, preluat ca neologism și în limba engleză, este folosit pentru a denota plăcerea simțită la vederea nefericirii altora.

Cu siguranță, este un sentiment prezent în fiecare persoană, strecurat în conștiința noastră de-a lungul evoluției umanității ca specie : omul preistoric era veșnic nesatisfăcut și neliniștit, supraviețuirea lui bazându-se doar pe dorința sa de a acumula, hrăni și procrea. (nereușita sau căderea ”aproapelui” oferindu-i deseori un avantaj.)

Desigur, odată cu apariția moralei drept catalizator al relațiilor inter-umane, ”schadenfreude” a devenit tabu...

Totuși, când nouă ne este compromis succesul, nu putem decât spera la eșecul ”aproapelui”. Sau altfel spus, pe românește, să moară și capra vecinului !

Spectacolul sadismului

Pornografia puterii, pornocrația,
Abstractizarea ființei umane ;
Chipuri de ceară topindu-se-n soare...

Gratuitatea violenței,
Sadismul instituționalizat ;
Robia se numește stat...

Sfârșitul lumii,
Contemplat de oameni la televizor ;
În direct sau în reluare...

Prea târziu însă...l-ați ratat !

Puterea este afrodisiacul suprem. Sadismul este plăcerea de-a provoca suferință altcuiva. Violența este modalitatea cea mai directă de a provoca suferință, indiferent de scop. Statul este pervers. Ideologia unui stat totalitar nu poate fi decât pornocrația...

”Dumnezeu este iubire”

Ignoranța indivizilor religioși asupra problemelor reale ale lumii și incapacitatea religiei organizate de a le opri oferă omenirii întregi o viziune sumbră.

Credința nu servește decât ca o iluzie plăcută, liniștitoare, în care ”Dumnezeu este iubire”, apocalipsa iminentă, iar această ignoranță sfântă...

Anti-horoscop !

Cuadratura Uranus-Anus-Marte favorizează evenimente neașteptate, precum inundații, erupții vulcanice și valuri tsunamice, care vă pot tulbura viața familială si relațiile sentimentale. Vă recomandăm să evitați pe cât posibil gândurile negative, deoarece considerăm că ele se află la originea acestor fenomene.

Chiar daca simțiti nevoia de a vă sinucide, este recomandabil să nu luați astăzi nicio decizie radicala.

Berbec : Considerați că aveți mereu dreptate, chiar și când greșiți. Vă considerați un geniu, dar de fapt sunteți un idiot penibil. Sunteți narcisistul suprem, iar toată lumea vă disprețuiește.
După amiază este posibil să suferiți o tentativă de omor.

Taur : Sunteți impulsiv și aveți tendința de a jigni pe cei din jur. Lumea vă consideră în general un mârlan.
După amiază veți primi o veste foarte, foarte proastă de la doctor. Vă recomandăm să profitați din plin de fiecare clipă de viață rămasă.

Gemeni : S-ar putea ca partenerul să vă înșele cu altcineva. Vă lipsește cu desăvârșire libido-ul și suferiți de impotență. Vă recomandăm să luați pastila magică ”X” - (introdu reclamă aici).
După amiază este posibil să suferiți un accident rutier.
În privința afacerilor, vă recomandăm prudență. S-ar putea să aveți probleme mari cu DNA-ul.

Rac : Sunteți apatic și morocănos. Pierdeți prea mult timp vizionând filme pornografice. Viața dumneavoastră este complet lipsită de sens. Vă recomandăm să încercați un hobby, precum colecționatul de hârtie igienică.

Leu : Sunteți o fire foarte neliniștită, probabil datorită faptului că aveți oxiuri. Aveți calități de lider, deoarece știți cum să pupați în fund.
În schimb, cu cei dragi sunteți mereu tiranic, căutând motive de conflict și noduri în papură la orice chestiune minoră.
Impulsul dumneavoastră de a cheltui necumpătat vă va aduce în curând la faliment.

Fecioară : Vidul dumneavoastră emoțional, lipsa de imaginație și de etică vă vor servi în continuare excelent în lumea afacerilor.
După amizază vă veți întâlni cu prietenii, iar soția vă va înainta divorț.

Balanță : Aveți un uriaș complex de inferioritate și o dependență exagerată față de cei apropiați. Aceștia, în schimb, vă consideră o persoană foarte dezagreabilă. Echilibrul este foarte important pentru dumneavoastră, astfel încât vă simțiți foarte confortabili în propria mediocritate.
Aveți probleme mari în viața de cuplu de când ați suferit un accident la mână.

Scorpion : Sunteți complet lipsit de scrupule și bun simț. Prezența lui Saturn în sfera voastră indică un mare succes în viață. Faptul că vă aflați momentan după gratii, sugerează opusul.
Scorpionii în general ating culmile succesului profitând de munca altora precum niște căpușe.

Săgetător : Naivi și idealiști, cei din zodia Săgetător nu sunt capabili de a face vreodată o decizie rațională. Cei de sub semnul acestei zodii nu se împacă bine cu realitatea, preferând în schimb să se retragă în habotnicie sau în schizofrenie paranoidă. Săgetătorii își citesc zilnic horoscopul.

Capricorn : Trăiți într-o nebuloasă, sunteți mereu nehotărât și aveți multe planuri, din care nu reușiți să duceți vreodată măcar unul la sfârșit. În general capricornii se complac în amorul propriu. Cei mai mulți cocălari și pițipoance aparțin acestei zodii.

Vărsător : Aroganți până în măduva oaselor, vărsătorii posedă o imaginație bogată. Deseori se cred Napoleon. Alteori își plâng de milă. Vărsătorii sunt în proporții covârșitoare alcoolici notorii.
Vă recomandăm să nu refuzați posibilitatea dialogului, nici măcar cu jucăria preferată de pluș.
După amiază este posibil să fiți internați în spital.

Pești : Sensibili și modești, majoritatea peștilor își câștigă traiul din cerșit. Stelele indică faptul că riscați să vă îmbolnăviți de tuberculoză.
De ziua voastră veți fi încununați cu sute de buchete de flori, toate aranjate frumos în jurul pietrei funerare.

Statul și pornocrația...

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, în noua ”Strategie de Apărare a României”, a declarat presa o potențială amenințare la adresa securității țării :

"Fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora, presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului reprezintă o altă vulnerabilitate a statului român"

- Aceasta ni se comunică în obișnuita limbă de lemn politică...

Iar în traducere :
Orice critică la adresa instituțiilor statului acum poate fi considerată un atac la adresa ”siguranței naționale”, (o obsesie, despre care am mai vorbit), justificând posibilitatea reglementărilor legale.

Observăm deja o tendință a politicienilor români - de a se identifica cu ”statul de drept”. Însă chiar și din momentul când presa poate amenința un stat - nu presa se face vinovată, ci statul corupt.

Lațul se strânge în jurul libertății de expresie, iar încet-încet se poate legitimiza până și dictatura...

PS : MULȚUMIRI CELOR CARE NE VIZITEAZĂ PENTRU SUSȚINERE ȘI ÎNȚELEGERE !

BOR și pornocrația II

Citez din ziarul *Gândul* : ”Catedrala Mântuirii Neamului este proclamaţia de putere a Bisericii Ortodoxe Române, a supremaţiei sale în raport cu statul, a suveranităţii sale asupra sufletelor, cu acelaşi efect asupra privitorului, ca şi construcţia vecină.”

http://www.gandul.info/puterea-gandului/treizeci-de-etaje-pana-la-dumnezeu-5500754

”Gigantismul arhitectonic izvorăşte din orgoliul şi din politica BOR de a-şi maximiza influenţa şi nu din dorinţa de mântuire naţională, mântuirea fiind, în concepţia ortodoxă, un proces individual şi de durată, în care o etapă importantă o constituie faptele bune.”

- În plus, numele spune totul : ”Catedrala Mântuirii Neamului” - făcând asocierea între turma ortodoxă și populația României; statul român.
Însă un stat nu trebuie să existe numai pentru o anumită categorie de cetățeni (reprezentată de o etnie, ideologie, religie) - așa cum a existat, de exemplu, Germania nazistă...

”Enoriaşii au putut constata singuri ce paşi mari au făcut feţele bisericeşti şi cele politice pentru a se aduna împreună, a-şi armoniza ţelurile şi a se sprijini reciproc. De la "întronizările" de episcopi cu alai de lideri şi campaniile electorale din amvon, până la mărirea salariilor preoţilor (când ale altor bugetari îngheţaseră) şi scoaterea acestora din arhivele pentru public, cu dosarele colaboratorilor fostei Securităţi.”

- Construcția megalomană a fariseilor BOR, se vrea a umbri Casa Poporului, ridicându-se precum biblicul Turn Babel, cu 30 de etaje, un veritabil castel...în nori; Fiecare turn, probabil, va fi dotat și cu câte un paratrăsnet...

Un lucru pare însă inevitabil : Betonul va curge...

Cele două vise megalomanice, Catedrala Patriarhală și Casa Poporului, nici ”nu reprezintă inovaţii sau capodopere arhitecturale - niciun Gaudi nu a câştigat concursul sau n-a participat la el -, dar compensează prin monumentalism, amândouă fiind hiperbole arhitectonice ale puterii. Casa Poporului a fost simbolul de forţă al regimului ceauşist, menit să intimideze, să inspire teamă de la kilometri depărtare şi să dea senzaţia că e nemuritor.”

*Conducerea Ordinului Arhitectilor din Romania (OAR) - Filiala
Bucuresti, considera ca noua constructie a Catedralei Mantuirii
Neamului va fi "un esec arhitectural si urbanistic", deoarece proiectul
se rezuma doar la biserica, fara sa aiba in vedere un concept
arhitectural modern si de actualitate, transmite Agerpres.”

"Va fi un esec arhitectural si urbanistic pentru ca are trei aspecte
neconforme: un amplasament ascuns, dimensiuni prea mari si este lipsit
de identitate arhitecturala. Trebuie sa se inscrie in
contemporaneitate", a afirmat, joi, intr-o conferinta de presa,
presedintele OAR, Mircea Ochinciuc.*

- Averea Bisericii Ortodoxe Române este estimată la peste 3 miliarde de euro, însă, din acești bani nu se va contribui mai nimic la construcția Catedralei, BOR, făcând mereu ce știe să facă cel mai bine - să întindă mâna.

Inițial au cerut 200 de milioane de euro, probabil vor cere mai târziu un miliard -(bani care ar fi putut plăti nenumărate pensii și salarii)- luând și de la stat, din donațiile milionarilor anonimi și din pensiile muritorilor de foame, fiecare sperând că își vor pune astfel o ”cărămidă în rai”.
Rai, care în imaginația credincioșilor români, pare a fi și el construit din betonul ceaușist.

Însă rușine credincioșilor care își imaginează că pot ”mitui” astfel ”divinitatea” - Se cunoaște politizarea credinței chiar și în mintea indivizilor !

BOR și pornocrația...

Grecia, amenințată cu falimentul de criza economică, a început să impoziteze Biserica Ortodoxă, una din cele mai mari proprietare de pământuri şi clădiri din ţară.
Citez : ”Veniturile provenite din proprietăţile Bisericii vor plăti o taxă de aproximativ 20%; moştenirile băneşti în jur de 10%, iar bunurile imobiliare de circa 5%”

http://www.financiarul.ro/2010/03/20/preotii-din-grecia-invitati-sa-plateasca-impozite/

- În schimb, România, confruntată și ea cu o gravă criză financiară, nu a adoptat nici o astfel de măsură.

BOR, pentru o instituție care nu produce nimic (decât ignoranță) și consumă ca un veritabil vampir economic fonduri din bugetul statului și din buzunarele cetățenilor, invocă, precum o mantră, că ”banul este ochiul dracului”...
(Reamintesc că averea BOR depășește 3 miliarde de euro) - preoții ortodocși continuând să predice modestie, smerenie și renunțarea la bunurile materiale...

Deci modestie și smerenie să fie...dar numai pentru proști.

Susțin taxarea BOR și a celorlalte culte religioase !

S-a deschis pe Facebook grupul ”Susțin taxarea BOR și a celorlalte culte religioase”

Toată lumea este invitată.

Despre tribalism și ură...

Musulmanii îi urăsc pe evrei. Evreii pe musulmani. Creștinii pe musulmani și evrei, iar toate cele trei religii urăsc pe atei...

Acesta este doar un exemplu al tribalismului cultural. Ca animale sociale simțim nevoia de apartenență la un colectiv - stablilind o identitate de colectiv. (Acesta poate fi reprezentat de un grup etnic, o religie, un stat, sau chiar entități foarte vagi, greu de definit). Cei din afara colectivului sunt priviți cu suspiciune, denigrați și dezumanizați, stabilindu-se o relație de ”noi versus ei”.

Acum, cu ocazia Cupei Mondiale, putem observa o formă interesantă de tribalism : suporterii. În timp ce pe teren se duce lupta pentru controlul mingii, suporterii ”trăiesc jocul” - se bucură și plâng alături de echipa lor. Aceasta din cauza că în trecutul îndepărtat, victoria sau înfrângerea ”echipei” lor ar ținut de însăși problema supraviețuirii grupului.

Însă tribalismul este o relicvă a minții nostre primitive : Ne-a ajutat să ieșim din peșteră, să ne reproducem, să distrugem concurența pe resurse și ne-a ajutat să supraviețuim, chiar să depășim neoliticul - Primele orașe s-au întemeiat din nevoia oamenilor de a se simți în siguranță. Au fost ridicate palisade, apoi ziduri, care au continuat mereu să crească în înălțime. Probabil că și Statul a apărut în condiții asemănătoare...


*Experimentul de la Robbers Cave* : În acest studiu, întreprins imediat după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, 22 de băieți, din clasa a 5-a și a 6-a, selectați din 22 de școli diferite din Oklahoma City, provenind din familii din clasa de mijloc, cu performanțe bune educaționale, fără probleme de adaptare și cât mai similari între ei posibil în măsura în care cercetătorii au reușit să-i selecteze - au constituit subiecții experimentali.

Studiul, a fost menit să cerceteze cauzele - și posibilele soluții - ale conflictelor dintre grupuri. Cum se poate iniția un conflict ? Păi, în primul rând cei 22 de băieți au fost separați în două grupuri de către 11 și....acest lucru a fost suficient....

- A se vedea și Lord of the Flies de Wiliam Golding.


Astfel funcționează tribalismul - a cărui consecință directă este ura dintre grupuri.

Dar eu nu consider că este anormal ca :

- un barbat heterosexual sa susțină drepturile homosexualilor.

- un membru al sexului masculin sa susțină drepturile membrilor sexului feminin.

- un om născut în România să se considere un cetățean al lumii.

- o persoană de etnie română să susțină emanciparea țiganilor.

Etc...

Păcatele creștinismului ( Partea II )

11. Creștinismul are o viziune îngustă asupra moralității.
- Creștinătatea nu numai că reduce problema moralității la nivelul sexualității, dar, prin interdicțiile sale, încurajează mentalitatea ”a tot ce nu-i interzis”. Dacă, în Evul Mediu, inchizitorii își torturau victimele, ei se străduiau din răsputeri în aceași timp să nu verse sângele condamnaților - chiar dacă îi ardeau de vii. Drept alt exemplu, până pe la sfârșitul secolului 19, creștinii se ocupau de comerțul de sclavi, iar clericii îl apărau citând pasaje biblice. Astăzi, cu excepția unei minorități neglijabile, creștinii ignoră cele mai mari probleme ale societății : sărăcia, foamea, vagabondajul, militarismul, inegalitatea, suprapopularea, sexismul, rasismul, lipsirea de libertate, dezastrele ecologice provocate de lăcomia corporațiilor, etc, etc - aceasta în cazul în care nu intervin direct la agravarea acestor rele în numele ”valorilor” creștine.



12. Creștinismul vizează un ”rău” imaginar.
- Creștinătatea face apologia ”status quo”-ului și a tuturor defectelor sale. Ea distrage atenția de la problemele reale, concentrându-se asupra unor probleme imaginare - iar când este pusă față în față cu unele rele sociale, precum sărăcia și războiul, le ignoră, dând din umeri.
Tradiționalismul și conservatorismul Creștinismului a marcat această religie încă de la începuturi.

13. Creștinismul disprețuiește lumea naturală.
- În afara preocupării morbide cu sexul, Creștinătatea crează o miopie socială, punând accept pe o imaginată ”viață de după moarte” - încurajându-și adepții să nu se mai preocupe cu ”lucruri materiale” (exceptând, desigur, sexualitatea vecinilor). În viziunea religioasă, viața de pe această ”lume trecătoare” nu este importantă - ce contează este pregătirea pentru ”viața de după”.

14. Creștinismul se bazează pe o structură ierarhică autoritară.
- Creștinătatea este o veritabilă piramidă ierarhică. În forma sa cea mai simplă, este formată din Dumnezeu în vârf, urmat de ”servitorii” săi, clerul, la bază aflându-se marile mase nespălate, care sunt mânate de multe ”să nu-uri” și alte dogme, înfricoșate de ideea pedepsei eterne. Dar lucrurile pot să capete și forme absurde, multe culte creștine având structuri complexe de ”management” și ”birocrație”. Catolicismul este un bun exemplu, cu preoții, călugării și călugărițele, episcopii și cardinalii luând ordine aproape într-o manieră militară. Acest tip de organizație nu poate decât să influențeze - în special pe cei care au fost îndoctrinați din fașă - să accepte dominația ierarhică, autoritară, ca formă naturală de organizare. Aceast exemplu dat de religia organizată stă ca o piedică împotriva unei schimbări sociale spre forme mai libere, mai egalitare de organizare.



15. Creștinismul susține sclavia.
- Comerțul cu sclavi negri din Africa a fost condus aproape în întregime de creștini, vânzând ”produsul” către creștini - protestanți sau catolici. Religia nu a fost rezervată în această privință : ba chiar a susținut-o activ. Au existat și câțiva aboliționiști care au fost creștini, dar au constituit un grup mic, ostracizat și privit suspect de către ”frații” lor.
O simplă privire aruncată bibliei ne lămurește : sclavia este perfect acceptată, ea făcând parte integrată din societate. Numeroase pasaje o încurajează -

Sclavia a existat și în Țările Române până în anul 1855, iar Biserica Ortodoxă a deținut cea mai mare parte dintre robi : așa-numiții ”sclavi mănăstirești”. În sclavie erau ținuți rromii, dar și persoane de origine tătară...Dacă ideile iluministe nu ar fi pătruns și în Țările Române, Biserica Ortodoxă și astăzi ar fi deținut sclavi.

http://en.wikipedia.org/wiki/Slavery_in_Romania
- Articolul nu există tradus în limba română...


Adaug o poză elocventă:



”A VINDE
Un Prim Sălaj de Robi sau
SCLAVI ȚIGĂNEȘTI
Print-o licitație la Amiada a Mănăstire d. n. ELIAS
la 8 mai M.D.CCC.I.II
cine se compună din 18 Omeni,
10 Bajați, 7 femei și 3 fete.
- în condiție fină - ”

16. Creștinismul este misogin
- Misoginismul creștin este justificat de scrierile de bază ale religiei. Pasaj după pasaj biblic, femeile sunt poruncite să accepte un rol inferior și să le fie rușine de faptul că sunt femei.
Misoginismul din teorie a fost transformat în practică. Aproape pe întreaga sa istorie, în Europa și în Americi, femeile au fost lipsite de drepturi : lipsă aproape desăvârșită de drepturi politice și drepturi de proprietate. Aceste lucruri au permis răspândirea violenței domestice, bărbații nefiind răspunzători din punct de vedere legal pentru vătămarea corporală la care își supuneau femeile, până aproximativ în secolul 19. Până în secolul 20 nu au existat femei hirotonisite în nicio biserică creștină.
Cât despre emanciparea femeilor în ultimele două secole, bisericile creștine ori au fost indiferente, ori s-au opus acestora. Acest fapt este evident în privința drepturilor femeilor la propriul aparat reproducător. Creștinismul organizat s-a opus de la început acestora - biserica catolică încercând să se opună anticoncepționalelor. Pierzând această luptă, Creștinismul și-a investit eforturile în încercarea de a aboli dreptul femeilor la avort.



17. Creștinismul este homofobic.
- Creștinismul, de la început, a fost puternic homofobic. Baza conceptului stă în povestea biblică a Sodomei și Gomorei, precum și în Levitic : Levitic 20:13 - ”Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiţi cu moartea, sângele lor să cadă asupra lor.”



Fapt curios totuși : din multitudinea de interdicții din Levitic, vasta majoritate a creștinilor au ales să se concentree numai asupra pasajului din Levitic 20:13 - pasajul care cere pedeapsa cu moartea pentru homosexualitate...
Această ură nu poate fi provocată decât de puternice refulări...

18. Biblia nu oferă adevăratele”învățături” ale lui Isus.
- Evanghelia lui Marcu, cea mai veche, a fost scrisă aproximativ la 30 de ani după moartea lui Cristos, iar cele mai ”noi” dintre evanghelii la mai mult de 200. Aceste texte au fost adnotate, traduse și răstraduse, astfel încât este aproape imposibil de determinat acuratețea lor.
Prin urmare, fundamentaliștii, care cred că urmează cuvântul lui Isus, îi urmează de fapt pe cei care au pus cuvinte în gura lui.

19. Biblia este plină de contradicții
- Există un număr mare de contradicții stridente, atât în Vechiul și Noul Testament.

http://zergu-si-credinta.blogspot.com/2010/03/despre-inconsecvente-si-cum-sunt-trase.html

Apologeții vor încerca mereu să explice asemenea contradicții, spunând că erorile țin de traducere, neexistând asemenea falsități în textul original. Chiar și astfel, privind din această perspectivă scrierile biblice, nu putem decât să ne exprimăm scepticismul, făcând referință la punctul #18.

20. Creștinismul a ”împrumutat” miturile și ritualurile sale fundamentale de la alte religii antice.
- Lumea antică era împânzită de povești cu nașteri din virgine, figuri mesianice, făcători de miracole, zei în forme omenești, paradisuri și iaduri, zile ale judecății, ș.a.m.d. Pe lângă aceste mituri, multe dintre ceremoniile religiilor antice se aseamănă cu cele ale creștinimului. Un bun exemplu ar fi religia lui Mitra - cult de origine persană, care datează cu câteva secole înaintea Creștinismului.
Mitra, salvatorul religiei sale și un zeu care a luat formă umană, născut dintr-o virgină, aparținând unei trinități și reprezentând legătura dintre Cer și Pământ, care s-a ridicat la Cer după moartea sa. Adepții lui credeau în iad și în rai, așteptau ”ziua judecății” și se refereau la Mitra drept ”Lumina Lumii”. Ei practicau de asemenea botezul și canibalismul ritualic - consumarea pâinii și băutul vinului, simbolizând consumarea corpului și a sângelui zeului. Astfel, ziua nașterii lui Mitra nu ar trebui să ne surprindă : 25 Decembrie.

http://www.youtube.com/watch?v=kMRuUynC9i4

http://en.wikipedia.org/wiki/Mithras_in_Comparative_Mythology#Mithraism_and_Christianity

Mitraismul este doar un singur exemplu al sincretismului religios creștin. Din religiile păgâne a fost preluat bradul de crăciun - simbolizând copacul sacru germanic și iepurașul de paște, preluat de la o zeitate a fertilității.

Tradus, inspirat și adăugit după Chaz Bufe, ”20 Reasons to Abandon Christianity”.

Păcatele creștinismului ( Partea l )

Acest pamflet urmărește multe dintre motivele pentru care Creștinismul este incapabil de a oferi o viziune sănătoasă asupra vieții și societății. Temele elaborate aici au mai fost discutate mai pe larg în diverse articole, dar nu importă...scopul pamfletului este de a enumera câteva dintre defectele religiei creștine, care corup societatea și viața oamenilor. Concluzia este simplă : Creștinismul trebuie abandonat pentru o libertate mai mare, o stare sănătoasă de fericire și progres social.

Termenul ”a abandona” nu a fost ales întâmplător - Încercările coercitive de suprimare a religiei nu sunt numai imorale, ci și ineficiente pe termen lung - așa cum recenta proliferare a religiei în fosta Uniune Sovietică demonstrează. Dacă religia va dispărea vreodată, va fi pentru că indivizii se vor trezi și vor abandona credințele lor distructive și represive, alegând în schimb să trăiască, în lumea de aici și acum. - inspirat după Chaz Bufe.

1. Creștinismul se bazează pe sentimentul de teamă.
- Chiar dacă astăzi clericii mai liberali predică o evanghelie a iubirii, ei ignoră majoritatea învățăturilor creștine, să nu menționăm istoria creștinismului. Aproape de când se află pe fața pământului, forța motorie a creștinismului - pe lângă frica de moarte - a fost frica de diavol și iad. Oricine își poate imagina cât de puternice aceste amenințări păreau înaintea ascensiunii științei și a gândirii raționale, care au robit în mare parte aceste sperietori de puterea lor de a inspira groaza. Chiar și astăzi , existența diavolului și a iadului sunt doctrinele cardinale a aproape tuturor confesiunilor creștine, iar mulți predicatori fundamentaliști încă se folosesc liber de aceastea pentru a-și teroriza adepții cu imagini gotești sau portrete sadice a torturii eterne a necredincioșilor după moarte. Aceasta nu este o încercare de convingere prin intermediul logicii și rațiunii ; nu este o încercare de a apela la firea bună a oamenilor ; este mai degrabă o încercare de a biciui turma spre supunere, prin amenințări, apelând la o parte mai primitivă a minții umane - teama și lașitatea.



2. Creștinismul profită de cei nevinovați
- Dacă manipularea fricii ar fi fost direcționată numai spre adulți, ar fi fost destul de rău, dar creștinii terorizează în permanență generații de copii naivi prin expunerea ororilor și suferințelor eterne la care ei vor fi supuși în caz că nu vor duce o viață conform ”normelor creștine”. Toți acești copii au crezut în spusele părinților și nu au avut abilitatea de a analiza ceea ce li s-a spus. Au fost niște victime fără apărare, care ironic, au victimizat și generațiile următoare la rândul lor în aceași manieră în care au fost ei înșiși victimizați. Această practică este veche de 2000 de ani și se continuă și în ziua de astăzi.
Religia predată în școlile românești, sub forma prozelitismului ortodox, supune copii la îndoctrinare, ignoranță și tortură psihică.



3. Creștinismul se bazează pe o minciună
- Apelul creștin la frică, la lașitate, servește ca mărturie - ”dovezile” care susțin credința creștină sunt departe de a fi convingătoare. Dacă dovezile ar fi de așa natură încât să convingă toate persoalele la care ar fi expuse, creștinii, incluzând aici și pe cei care au scris Evangheliile, nu ar avea nevoie de subterfugii josnice - de a induce teama (prin vorbe goale) pentru a inspira ”credința”. Clericii au fost foarte dispuși să adopte un asemenea discurs (împreună cu banii și supunerea adepților) în locul unui crez autentic - o altă acuză la adresa imoralității Creștinismului.

”Pariul lui Pascal” demostrează clar cât de falsă poate fi credința creștină. Acest ”pariu” afirmă că este mai sigur să ”crezi” în Dumnezeu (ca și cum credința ar fi volițională!), decât să nu crezi, fiindcă dacă Dumnezeu există, el va mântui ”credincioșii” și va condamna pe necredincioși la iad după moarte. Acesta nu este decât un apel la pură lașitate. Nu nicio legătură cu cercetarea adevărului. În schimb, este un apel la abandonarea onestității și a integrității intelectuale, pentru a pretinde că discursul ”vorbelor goale” este unul și același lucru cu o credință autentică. Dacă dumnezeul patriarhal al creștinătății chiar există, mă întreb cum ar judeca toți lașii și ipocriții care se închină și se umilesc în fața unui asemenea ”pariu” infam.

4. Creștinismul este profund egocentric
- Egocentrismul extrem al Creștinismului este legat intrinsec de sentimentul fricii pe care îl cultivă. În afară de teama de diavol și iad, Creștinismul se joacă cu altă teamă primitivă a oamenilor : sfârșitul sinelui, moartea ego-ului. Poate că cea mai puternică unealtă a Creștinismului este promisiunea vieții eterne. Deși nu există dovezi care să susțină o astfel de afirmație, majoritatea oamenilor sunt așa de îngroziți de moarte încât se agață de o astfel de promisiune ticăloasă, insistând, ca niște copii speriați, că trebuie să fie adevărată. Nietzsche pune bine problema : ”salvarea sufletului - în cuvinte mai simple, lumea se învârte în jurul meu.” Este dificil să întrezărești ceva spiritualitate în astfel de concepte disperate și fanteziste - această iluzie tulbure de a atinge nemurirea personală.

Altă manifestare a egocentrismului extrem al Creștinismului este credința că Dumnezeu se preocupă și se implică direct în fiecare aspect mărunt și intim al vieții indivizilor. Dacă Dumnezeu, creatorul și stăpânul universului, este preocupat profund de viața ta sexuală, înseamă că ești a dracului de important. Mulți creștini duc această formă de egocentrism chiar mai departe și își imaginează că Dumnezeu are un plan pregătit pentru ei, sau că Dumnezeu vorbește în mod direct cu ei, chiar cerându-le favoruri. Dacă ignori contradicțiile acestor presupuse îndrumări divine, sau cadavrele care rămân adeseori în urma lor, ai putea aproape să crezi că asemenea indivizi sunt ghidați de Dumnezeu. Dar un om lucid nu poate trece cu vederea asemenea contradicții, care au de multe ori rezultate oribile, în urma așa-ziselor ”planuri divine”. Intervine zicala ”Când tu vorbești cu Dumnezeu - e rugăciune, când Dumnezeu vorbește cu tine - e schizofrenie.”
În cazuri mai puțin extreme, insistența că o persoană primește îndrumare sau tratament diferențial de la divinitate, este de multe ori o încercare a celor care se simt neimportanți - sau neputincioși, pierduți într-un univers indiferent - să se simtă importanți și iubiți. Această formă mai puțin sinistră de egocentrism este găsită adestea în vorbele supraviețuitorilor de dezastre - ”Dumnezeu a vrut să trăiesc” (în contrast cu cele-mai-puțin-demne-de-viață victime ale dezastrului, pe care Dumnezeu - atotputernicul - le-a ucis.) Din nou, e foarte dificil să întrezărești vreo urmă de spiritualitate într-un asemenea ocean de egocentrism.
Parafrazându-l pe Nietzsche, creștininătatea își datorează triumful lingușirii vanității personale.

5. Creștinismul generează aroganță, mentalitatea ”poporului ales”.
- Nu este neobișnuit pentru cei care cred (sau pretind) că au o legătură specială cu Atotputernicul să se simtă superiori celorlalți. Este evident. O privire scurtă aruncată terminologiei o confirmă. Creștinii s-au intitulat adesea ”Poporul ales”, ”Poporul lui Dumnezeu”, ”Cei aleși”, ”Cei drepți”, etc., în timp ce necredincioșii au fost numiți ”păgâni”, ”infideli” și ”atei comuniști” (de parcă conceptele de ateism și comunism ar fi înfrățite). Astfel se instaurează o viziune dualistică a omenirii, lume în care ”Cei aleși” se simt superiori celor care nu sunt ”aleși”.

Faptul că multe religii cu sisteme contradictorii de dogme fac aceași afirmație nu pare să conteze deloc pentru membrii diverselor confesiuni care susțin că sunt singurii purtători ai ”credinței adevărate”. Măcelul care rezultă din coliziunea unor asemenea secte de ”oameni aleși” - precum în Irlanda sau Palestina - ar fi chiar ironică, dacă nu ar provoca atâta suferință.

6. Creștinismul propagă autoritarianismul
- Creștinii, afirmând că există o singură credință adevărată, având o carte care este ”Cuvântul lui Dumnezeu”, iar (de multe ori) primind îndrumare directă de la Dumnezeu, nu percep reticență în a folosi forța sau coerciția pentru a instaura ”Voința divină” (pe care ei, desigur, o pot interpreta și înțelege). Datorită faptului că ei cred (sau pretind) că primesc ordine de la divinitate (care i-ar arunca în iad în caz de nesupunere), nu e de mirare că nu simt vreo reținere, pe când de fapt sunt nerăbdători, să intre cu forța în viețile necredincioșilor. Acest aspect este evident astăzi privind sexul, creștinii încercând să interzică femeilor dreptul la avort și să instituie ”abstinența” ca mijloc de control al nașterilor. Este evident și în sistemul de învățământ, creștinii încercând să forțeze predarea mitului creaționist (dar nu cel hindus sau al grecilor antici) în locul teoriei evoluționiste. Dar tendințele autoritare ale Creștinismul sunt mult mai ample...
Atacul asupra libertății cuvântului face parte din istoria integrală a creștinătății, încercând să distrugă materialele ”indecente” sau ”subversive” (odată cu întemnițarea și arderea de vii a autorilor), așa cum a fost cazul lui Galileo Galilei sau Giordano Bruno (care a fost ars pe rug). Poate un alt exemplu elocvent ar fi cenzura creștină, precum ”Index Librorum Prohibitorum” al bisericii catolice, care datează din secolul 16, fiind abandonat doar în 1966 - nu datorită recunoașterii sale ca un atac la adresa libertății umane, ci fiindcă nu mai putea fi susținut legal.
Autoritarianismul creștin se extinde totuși dincolo de interzicerea libertății cuvântului, ci și a interzicerii libertății de credință. În secolul 15, sub Ferdinand și Isabella, pe când Cristofor Columb naviga spre coastele Americii, evreii din Spania au fost ordonați fie să se convertească la Creștinism, fie să părăsească țara. Jumătate au ales exilul, în timp ce jumătatea care a rămas au fost țintele preferate ale Inchiziției. Câțiva ani mai târziu și musulmanii din Spania au fost forțați să facă aceași decizie.
Această ură a libertății conștiinței - și a libertății individuale în general - este prezentă și astăzi. Până spre sfârșitul secolului 19 în Anglia, ateii care aveau îndrăzneala să își exprime convingerile deschis erau închiși. Chiar astăzi în multe state din SUA există legi care interzic ateilor să depună mărturie sau să ocupe o funcție publică. Și nu este un mister cine sunt forțele motorii din spatele unor legi care interzic ”infracțiunile” fără victime, precum nuditatea, sodomia, desfrânarea, concubinajul sau prostituția...
Dacă credințele tale tale benigne nu sunt în acord cu ”moralitatea” creștină, poți fi sigur că majoritatea creștină se vor simți îndreptățiți să-și bage nasul (prin metode specifice statului polițienesc) în viața ta personală.

7. Creștinismul este sadic
- Pe parcursul istoriei sale, cruzimea a fost una dintre caracteristicile definitorii ale Creștinismului. Încă de la început, religia, cu viziunea sa simplistică asupra vieții, se concentrează asupra ”păcatului sexual”, cu aproape imposibile cereri de ”puritate” sexuală, manipularea vinei, penitenței și diverse forme de auto-flagelare. Astăzi această tendință este deobicei psihologică, sub forma vinei rezultând din reprimarea (și asfel obsesia) instinctelor sexuale naturale. În secolele din trecut a fost adesea de natură fizică.

Timp de aproape două secole, automutilarea corpului a fost considerată cea mai înaltă formă de smerenie. Curățenia corpului era văzută ca o poluare a sufletului, iar sfinții cei mai venerați deveniseră mase hidoase de zdrențe. Dar din toate mărturiile acestor excese crunte duse în spiritul vremii, viața lui Simeon Stâlpnicul (pomenit la ortodocși pe 1 septembrie) este cea mai elocventă...El își legase o funie în jurul său, asftfel încât i-a penetrat în carne și a necrozat. O duhoare oribolă, de netolerat pentru cei prezenți, emana trupul său și viermi cădeau oriunde se ducea, umplându-i patul. Timp de un an întreg, se zice, Simeon a stat într-un picior, celălalt fiind acoperit de ulcerații, în timp ce biograful său îi stătea alături, să ridice viermii care cădeau și să-i pună înapoi la locul lor, în timp ce sfântul le spunea ”Mâncați ce v-a dat Domnul”. Din orice colț al lumii veneau pelerini să-i aducă omagiu. O mulțime de prelați l-au urmat la mormânt...O stea luminoasă se spune că a luminat stâlpul său (pe care trăise ultimii 37 de ani), vocea colectivă pronunțându-l ca fiind cel mai înalt model de sfânt creștin, iar mulți alți pustnici i-au urmat exemplul...

În Biblie nu este condamnată nicăieri tortura, în timp ce sunt recomandate pedepse extraordinar de crunte (cum ar fi omorârea cu pietre), iar dacă adepții creștinismului aprobau automutilarea, nu este de mirare că aplicau torturi sadice asupra altora. La apogeul puterii și influenței Creștinismului, sute de mii de ”vrăjitoare” au fost torturate și arse de vii după auspiciile vânătorilor ecleziastici de vrăjitoare, în timp ce Inchiziția rezerva un tratament similar pentru cei acuzați de erezie.



Iar dacă arderea vrăjitoarelor și a ereticilor ține de domeniul trecutului, creștinii pot fi plini de cruzime și în zilele de astăzi - un bun exemplu ar fi ”The Westboro Baptist Church of Topeka, Kansas”.

Dar nu este surpinzător pentru membrii unei religii care predică faptul că tortura eternă este nu numai justificată, ci și că ”mântuiții” se vor ”bucura” văzând tortura altora - așa cum afirmă chiar ”părinții bisericii”- Sfântul Augustin, Thomas Aquinas sau Tertullian...

"Pentru ca bucuria sființilor să fie mai plăcută și pentru ca să dea laudă mai mare lui Dumnezeu pentru ea, le este permis să vadă suferința osândiților...Sfinții se vor bucura de pedeapsa damnaților."-T. Aquinas

Astfel viziunea raiului a celor mai mari teologi ai Creștinismului este o viziune a unor plăceri sadice la vederea torturii eterne.

8. Creștinismul se împotrivește progresului științific.
- Timp de peste un mileniu Creștinismul a frânat progresul științei și a gândirii raționale. În Creștinătate, de pe vremea lui Augustin până la Renaștere, investigațiile lumii naturale au fost restricționate de investigațiile teologice - interpretarea pasajelor biblice, viețile sfinților, etc. ; nu a existat o observație și interpretare corectă a fenomenelor naturale, fiindcă erau considerate neimportante, din moment ce toată cunoașterea consta în scriptură. Rezultatele sunt știute : Cunoașterea științifică nu a avansat decât foarte puțin timp de 1000 de ani, iar populația trăia în cele mai mizere condiții și cea mai profundă ignoranță, cu o frică morbidă de supranatural - crezând în explicații paranormale pentru cele mai obișnuite fenomene naturale. Această ignoranță a avut consecințe tragice : populația a acceptat ”vrăjitoria” drept explicația relelor, de la boli până la furtuni, iar sute de mii de femei au plătit cu viața. Una dintre cele mai dese acuze aduse vrăjitoarelor era provocarea grindinei și alte tulburări ale vremii care aduceau necazuri vecinilor, explicații supranaturale erau acceptate cu ușurință...
Alt rezultat consta în faptul că populația temătoare era foate dependentă de religie și înțelepții clerici (ca și în România prezentului, cu preponderență în mediul rural, dar nu numai..) pentru protecție împotriva relelor supranaturale, pe care ei credeau că-i înconjoară. În Europa mediavală, pereții caselor erau ”literalmente” burdușiți de draci și vrăjitoare, iar singura protecție împotriva lor era biserica.



Când știința a căpatat un impuls în Renaștere - după un retard de 1000 și-ceva de ani, Creștinismul a făcut tot ce i-a stat în putere să o suprime. Cazul lui Copernic și Galileo sunt relevante, deoarece când biserica catolică a interzis teoria heliocentrică și l-a oprit pe Galileo să o predea, nu a măsurat dovezile pro sau contra, a fost de ajuns faptul că a contrazis scriptura. Astfel teoria trebuia să fie falsă.

Mai târziu, când era evident că lupta împotriva științei va fi pierdută, au abordat o altă poziție, afirmând că ”nu există contradicții” între știință și religie - o poziție nesinceră și disimulantă în cel mai bun caz. Atât timp cât confesiunile creștine vor continua să afirme ca adevăr, fară a oferi ca dovezi nimic mai mult decât anecdote - că miracole și evenimente imposibile după legile fizice care guvernează universul au avut loc (sau încă mai au), va exista un conflict între religie și știință. Faptul că mulți credincioși și mulți oameni de știință par mulțumiți de această minciună, nu înseamnă că problema nu există.

Astăzi, totuși, conflictul dintre religie și știință se desfășoară în mare parte în sistemul educațional, creștinii conservatori făcând presiuni pentru ca mitul creaționist să fie predat în locul sau pe lângă teoria evoluției. Tacticile lor se bazează pe proasta înțelegere științifică a publicului. Ei caută nod în papură în fosile, creaturi care ”sfidează” evoluția, a doua lege a termodinamicii, ”complexitatea” ochiului ș.a.m.d, oferind în schimb interpretările lor absurde ca adevăruri - precum că fosilele au fost puse pe pământ de diavol pentru a induce omenirea în confuzie.

Ei mai încearcă să profite de ignoranța generală asupra structurii teoriilor științifice. În limbajul uzual, ”teorie” este folosit ca un sinonim pentru ipoteză, conjunctură, sau chiar ”ghiceală”. Folosința termenului în știință este foarte diferit : ”TEORÍE, teorii, s.f. 1. Formă superioară a cunoașterii științifice care mijlocește reflectarea realității. 2. Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi și concepte care descriu și explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene.” - din DEX.

Dar creștinii conservatori induc deliberat confuzie asupra termenului în încercarea de a face mitul lor religios aparent valid și susținut de ”știință”.

De asemenea, ei încearcă să inducă confuzie afirmând că non-specialiștii care acceptă teoria evoluției o adoptă fără mai multe dovezi decât pentru mitul creaționist, sau chiar afirmând că aceștia o adoptă pe bază de ”credință”. Din nou, mai mult decât nesinceritate...

Însă datorită științei cunoașterea umană a evoluat. Astfel, datorită metodei științifice putem fi mai siguri în cunoaștere. Metoda științifică, în esență, constă în a aduna cât mai multe informații posibile despre un fenomen (in vivo, in vitro, etc.), apoi dezvoltând explicații despre fenomen (ipoteze), iar apoi testând aceste ipoteze pentru a vedea cât de bine fac față faptelor observate (experiment) ; dacă oricare dintre ipoteze sunt inconsistente cu observațiile, sunt eliminate sau modificate, pe când cele care sunt consistente sunt reținute, iar cele care supraviețuiesc testării repetate (concluzii) primesc adesea numele de ”teorii”, ca și ”teoria relativității” sau ”teoria evoluției”.

Acesta este motivul pentru care non-specialiștii au dreptul de a accepta teorii științifice, în afara disciplinei lor, ca explicații ale fenomenelor observate : cei care au elaborat teoriile urmau corect procedura științifică.

Indiferent de cât de mult ar protesta conservatorii, există o diferență ca de la cer la pământ între teoriile științifice (produse de metodologia științifică, supuse aproape încontinuu testelor) și credința, susținută de mituri anacronistice și lipsite de bază, produse în urmă cu 3000 de ani de către păstori de capre sclavagiști.

(Propun și eu un experiment în legătură cu mitului potopului - oare câte animale de fermă poți îngrămădi într-un yacht ?)

În urmă cu 500 de ani, Martin Luther afirma că cel mai mare dușman al credinței este rațiunea. Opusul, de asemenea, este adevărat.

9. Creștinismul are o preocupare morbidă și nesănătoasă cu sexul.
- Timp de secole, Creștinătatea a avut o preocupare extrem de nesănătoasă legată de sex, (genul de preocupare pe care o are un obez sau un anorexic cu mâncarea - dacă ar fi să-l parafrazăm pe Hitchens), probabil cea mai mare dacă ar fi să excludem puterea, banii și cruzimea. Aceasta a rezultat din multele ”Să nu-uri” legate de sex din Biblie. Faptul că Cele Zece Porunci conțin o poruncă care interzice să ”preacurvești”, dar nu atacă sclavia (ba chiar o susține - ”să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău."), tortura sau cruzimea - care erau obișnuite în vremea Vechiului Testament - spune multe despre preocuparea autorilor cu sexul (femeile fiind văzute ca proprietate).

Astăzi, judecâd după spusele multor lideri creștini, am putea gândi chiar că ”moralitatea” nu înseamnă nimic mai mult decât activitatea din dormitor. Biserica catolică este un bun exemplu, cu declarațiile sale morale rareori depășind problema avortului și a contracepției. (și cu un accentul său moral rezervat aparent numai asupra acestor teme). De asemenea, viziunea catolică asupra sexului - văzut doar ca pentru procreare - reduce relațiile sexuale umane la nivelul animalelor de montă. Pentru mai mult de un secol, bisercica catolică a fost forța motorie din spatele eforturilor de a interzice accesul la mijloace contraceptive și informație - pentru toată lumea, nu numai catolici.



Biserica catolică, însă, este departe de a fi singură în obsesia sa cu sexul. Campaniile de ură creștină împotriva homosexualității este o altă proeminentă manifestare a acestei preocupări perverse (A se vedea și ”Marșul Normalității” a penibilei Noii Drepte.) Până în momentul de față condamnarea homosexualilor de către clerici este foarte răspândită - iar clericii dau din umeri la auzul veștilor de homosexuali bătuți sau omorâți.

10. Creștinismul provoacă frustrare sexuală
- Pe lângă nefericirea provocată de intruziunea autoritară creștină în viețile sexuale ale necredincioșilor, Creștinătatea produce o mai mare frustrare printre proprii adepți, insistând că sexul este rău, împotriva lui Dumnezeu. Creștinismul proscrie sexul în afara căsătoriei, relații homosexuale, chiar și gânduri de natură sexuală. Asfel de păcate, in viziunea conservatoare creștină, condamnă un individ la pedeapsa veșnică.

Dat fiind faptul că oamenii sunt ființe cu un libido foarte dezvoltat, iar lumea fiind sex și nu spirit, iar impulsurile și instinctele umane nu sunt adesea în concordanță cu preceptele creștine asupra sexualității (relație monogamă, căsătorie heterosexuală) pentru cei care încearcă să urmeze o astfel de moralitate creștină frustrarea și nefericirea devin inevitabile, deoarece pornirile cele mai puternice se lovesc de un perete de convingeri religioase - mai ales pentru adolescenții creștini și tinerii necăsătoriți, pentru care singul mod de a trăi este cel creștin - unde și masturbarea este interzisă.
Dilema este chiar și mai grea pentru homosexualii adolescenți și tinerii creștini pentru care religia nu le oferă niciodată libertatea de a-și urma impulsurile. Aceștia sunt condamnați la celibat. Dacă încalcă norma bisericii, ei devin sodomiți, condamnați nu numai la persecuție pe pământ ci și la ”osânda eternă”.

Chiar și tinerii creștini care primesc acordul statului și a bisericii de a face sex, descoperă adesea că relația sexuală promisă de căsătorie nu este tot ce și-au imaginat că va fi. În căsătoriile dintre cei care au urmat regulile creștinismului - adică fără sex înafara căsătoriei - insatisfacția predomină. Chiar și pentru cuplurile creștine ce au relații sexuale sănătoase, problemele nu se sfârșesc. Atracția sexuală debutează, crește fulminant, stagnează și apoi de multe ori dispare, noi atracții apărând în schimb. În relațiile convenționale de cupluri creștine, individului nu îi este permis să le dea curs, nici măcar să admită că acestea ar exista. Astfel în moralitatea tradițională a Creștinismului, ai de ales între a fi necredincios altora sau ție însuți.