Despre propagandă - ce este și cum să o recunoaștem

”Propaganda” este un cuvânt care ne aduce aminte de imagini ale dictatorilor și dezinformarea din timpul războaielor. Deși nu chiar atât de răspândită cum adepții teoriilor conspiraționiste ar vrea să credem, este încă zilnic în uz în fiecare țară din lume.
- Scopul ideologic : Scopul esențial al propagandei este controlul minților oamenilor prin idei ce trebuie să fie considerate ca adevăruri inechivoce. Astfel propaganda ține de ideologie, fie ea politică, religioasă sau filosofică.
Toate ideologiile utilizează propaganda când își promovează concepțiile ca adevăruri unice, denigrând oricare alte sisteme idei ca eronate, malefice sau greșite.

Altă caracteristică definitorie a propagandei este calitatea sa ascunsă, astfel încât receptorii o percep și o răspândesc la rândul lor ca un adevăr simplu. Mesajul nu este identificat ca formă de manipulare.

Pe scurt propaganda este răspândirea în masă și către mase ale unor idei, concepții sau cunoștințe (cu un anumit scop ideologic).

În schimb, dacă oameni percep manipularea, se vor simți trădați și se vor revolta împotriva manipulatorului. Acest tip de rebeliune poate fi deschisă, sau dacă manipulatorul deține puterea (militară, polițienească) atunci rebeliunea va capăta un caracter subersiv și ascuns.

Condiții de bază

- Ca propaganda să existe, mass-media trebuie să fie sub controlul unui număr de persoane care dețin puterea. Aceștia pot fi președinți, guverne sau moguli media. La o scară mai mică ea include patroni, profesori și părinți.
Persoana respectivă are nevoie de un grup reprezentativ de oameni care să creadă în ceva ce este perceput ca fiind ”adevărat”.

În general, concepţiile simple pun stăpânire pe spiritul poporului. O idee falsă, dar exprimată clar şi precis, va avea întotdeauna o putere mai mare în lume decât o idee adevărată, dar complexă. Prin urmare, partidele - care sunt un fel de mici naţiuni în sânul uneia mari - se grăbesc mereu să adopte ca simbol un nume sau un principiu, care adesea reprezintă foarte imperfect scopul pe care şi-l propun, şi mijloacele pe care le folosesc, dar fără de care nu ar putea nici să subziste, nici să acţioneze. - Alexis de Toqueville

Câteva tehnici :

- Argumente irelevante
- Ad hominem (atac la persoană)
- Ad nauseam (repetarea la infinit a unui mesaj)
- Apel la teroare (promovarea fricii față de adversar)
- Ad populum (sau apelul la majoritate : ”Dacă cred mulți aceasta, trebuie să fie adevărat.”
- Apel la omul obișnuit (imaginea promovată a liderului ca ”om din popor”)
- Cultul personalității (idolizarea liderului)
- Demonizarea și dezumanizarea adversarului
- Dezinformare (difuzarea de informații voit false)
- Jumătăți de adevăruri (afirmații parțial corecte, parțial false)
- ”Love bombig” (O preferată a cultelor - manipularea unui individ prin ”bombardarea” lui cu afecțiune.)
- Țapul ispășitor (persoană/grup asupra căreia se aruncă vina colectivă)
- Stereotipizare
- Clișee de tip ”stop-gândit” (”Misterioase sunt căile Domnului!”, ”Crede și nu cerceta!”)