sâmbătă, 12 iunie 2010

Păcatele creștinismului ( Partea l )

Acest pamflet urmărește multe dintre motivele pentru care Creștinismul este incapabil de a oferi o viziune sănătoasă asupra vieții și societății. Temele elaborate aici au mai fost discutate mai pe larg în diverse articole, dar nu importă...scopul pamfletului este de a enumera câteva dintre defectele religiei creștine, care corup societatea și viața oamenilor. Concluzia este simplă : Creștinismul trebuie abandonat pentru o libertate mai mare, o stare sănătoasă de fericire și progres social.

Termenul ”a abandona” nu a fost ales întâmplător - Încercările coercitive de suprimare a religiei nu sunt numai imorale, ci și ineficiente pe termen lung - așa cum recenta proliferare a religiei în fosta Uniune Sovietică demonstrează. Dacă religia va dispărea vreodată, va fi pentru că indivizii se vor trezi și vor abandona credințele lor distructive și represive, alegând în schimb să trăiască, în lumea de aici și acum. - inspirat după Chaz Bufe.

1. Creștinismul se bazează pe sentimentul de teamă.
- Chiar dacă astăzi clericii mai liberali predică o evanghelie a iubirii, ei ignoră majoritatea învățăturilor creștine, să nu menționăm istoria creștinismului. Aproape de când se află pe fața pământului, forța motorie a creștinismului - pe lângă frica de moarte - a fost frica de diavol și iad. Oricine își poate imagina cât de puternice aceste amenințări păreau înaintea ascensiunii științei și a gândirii raționale, care au robit în mare parte aceste sperietori de puterea lor de a inspira groaza. Chiar și astăzi , existența diavolului și a iadului sunt doctrinele cardinale a aproape tuturor confesiunilor creștine, iar mulți predicatori fundamentaliști încă se folosesc liber de aceastea pentru a-și teroriza adepții cu imagini gotești sau portrete sadice a torturii eterne a necredincioșilor după moarte. Aceasta nu este o încercare de convingere prin intermediul logicii și rațiunii ; nu este o încercare de a apela la firea bună a oamenilor ; este mai degrabă o încercare de a biciui turma spre supunere, prin amenințări, apelând la o parte mai primitivă a minții umane - teama și lașitatea.



2. Creștinismul profită de cei nevinovați
- Dacă manipularea fricii ar fi fost direcționată numai spre adulți, ar fi fost destul de rău, dar creștinii terorizează în permanență generații de copii naivi prin expunerea ororilor și suferințelor eterne la care ei vor fi supuși în caz că nu vor duce o viață conform ”normelor creștine”. Toți acești copii au crezut în spusele părinților și nu au avut abilitatea de a analiza ceea ce li s-a spus. Au fost niște victime fără apărare, care ironic, au victimizat și generațiile următoare la rândul lor în aceași manieră în care au fost ei înșiși victimizați. Această practică este veche de 2000 de ani și se continuă și în ziua de astăzi.
Religia predată în școlile românești, sub forma prozelitismului ortodox, supune copii la îndoctrinare, ignoranță și tortură psihică.



3. Creștinismul se bazează pe o minciună
- Apelul creștin la frică, la lașitate, servește ca mărturie - ”dovezile” care susțin credința creștină sunt departe de a fi convingătoare. Dacă dovezile ar fi de așa natură încât să convingă toate persoalele la care ar fi expuse, creștinii, incluzând aici și pe cei care au scris Evangheliile, nu ar avea nevoie de subterfugii josnice - de a induce teama (prin vorbe goale) pentru a inspira ”credința”. Clericii au fost foarte dispuși să adopte un asemenea discurs (împreună cu banii și supunerea adepților) în locul unui crez autentic - o altă acuză la adresa imoralității Creștinismului.

Pariul lui Pascal” demostrează clar cât de falsă poate fi credința creștină. Acest ”pariu” afirmă că este mai sigur să ”crezi” în Dumnezeu (ca și cum credința ar fi volițională!), decât să nu crezi, fiindcă dacă Dumnezeu există, el va mântui ”credincioșii” și va condamna pe necredincioși la iad după moarte. Acesta nu este decât un apel la pură lașitate. Nu nicio legătură cu cercetarea adevărului. În schimb, este un apel la abandonarea onestității și a integrității intelectuale, pentru a pretinde că discursul ”vorbelor goale” este unul și același lucru cu o credință autentică. Dacă dumnezeul patriarhal al creștinătății chiar există, mă întreb cum ar judeca toți lașii și ipocriții care se închină și se umilesc în fața unui asemenea ”pariu” infam.

4. Creștinismul este profund egocentric
- Egocentrismul extrem al Creștinismului este legat intrinsec de sentimentul fricii pe care îl cultivă. În afară de teama de diavol și iad, Creștinismul se joacă cu altă teamă primitivă a oamenilor : sfârșitul sinelui, moartea ego-ului. Poate că cea mai puternică unealtă a Creștinismului este promisiunea vieții eterne. Deși nu există dovezi care să susțină o astfel de afirmație, majoritatea oamenilor sunt așa de îngroziți de moarte încât se agață de o astfel de promisiune ticăloasă, insistând, ca niște copii speriați, că trebuie să fie adevărată. Nietzsche pune bine problema : ”salvarea sufletului - în cuvinte mai simple, lumea se învârte în jurul meu.” Este dificil să întrezărești ceva spiritualitate în astfel de concepte disperate și fanteziste - această iluzie tulbure de a atinge nemurirea personală.

Altă manifestare a egocentrismului extrem al Creștinismului este credința că Dumnezeu se preocupă și se implică direct în fiecare aspect mărunt și intim al vieții indivizilor. Dacă Dumnezeu, creatorul și stăpânul universului, este preocupat profund de viața ta sexuală, înseamă că ești a dracului de important. Mulți creștini duc această formă de egocentrism chiar mai departe și își imaginează că Dumnezeu are un plan pregătit pentru ei, sau că Dumnezeu vorbește în mod direct cu ei, chiar cerându-le favoruri. Dacă ignori contradicțiile acestor presupuse îndrumări divine, sau cadavrele care rămân adeseori în urma lor, ai putea aproape să crezi că asemenea indivizi sunt ghidați de Dumnezeu. Dar un om lucid nu poate trece cu vederea asemenea contradicții, care au de multe ori rezultate oribile, în urma așa-ziselor ”planuri divine”. Intervine zicala ”Când tu vorbești cu Dumnezeu - e rugăciune, când Dumnezeu vorbește cu tine - e schizofrenie.”
În cazuri mai puțin extreme, insistența că o persoană primește îndrumare sau tratament diferențial de la divinitate, este de multe ori o încercare a celor care se simt neimportanți - sau neputincioși, pierduți într-un univers indiferent - să se simtă importanți și iubiți. Această formă mai puțin sinistră de egocentrism este găsită adestea în vorbele supraviețuitorilor de dezastre - ”Dumnezeu a vrut să trăiesc” (în contrast cu cele-mai-puțin-demne-de-viață victime ale dezastrului, pe care Dumnezeu - atotputernicul - le-a ucis.) Din nou, e foarte dificil să întrezărești vreo urmă de spiritualitate într-un asemenea ocean de egocentrism.
Parafrazându-l pe Nietzsche, creștininătatea își datorează triumful lingușirii vanității personale.

5. Creștinismul generează aroganță, mentalitatea ”poporului ales”.
- Nu este neobișnuit pentru cei care cred (sau pretind) că au o legătură specială cu Atotputernicul să se simtă superiori celorlalți. Este evident. O privire scurtă aruncată terminologiei o confirmă. Creștinii s-au intitulat adesea ”Poporul ales”, ”Poporul lui Dumnezeu”, ”Cei aleși”, ”Cei drepți”, etc., în timp ce necredincioșii au fost numiți ”păgâni”, ”infideli” și ”atei comuniști” (de parcă conceptele de ateism și comunism ar fi înfrățite). Astfel se instaurează o viziune dualistică a omenirii, lume în care ”Cei aleși” se simt superiori celor care nu sunt ”aleși”.

Faptul că multe religii cu sisteme contradictorii de dogme fac aceași afirmație nu pare să conteze deloc pentru membrii diverselor confesiuni care susțin că sunt singurii purtători ai ”credinței adevărate”. Măcelul care rezultă din coliziunea unor asemenea secte de ”oameni aleși” - precum în Irlanda sau Palestina - ar fi chiar ironică, dacă nu ar provoca atâta suferință.

6. Creștinismul propagă autoritarianismul
- Creștinii, afirmând că există o singură credință adevărată, având o carte care este ”Cuvântul lui Dumnezeu”, iar (de multe ori) primind îndrumare directă de la Dumnezeu, nu percep reticență în a folosi forța sau coerciția pentru a instaura ”Voința divină” (pe care ei, desigur, o pot interpreta și înțelege). Datorită faptului că ei cred (sau pretind) că primesc ordine de la divinitate (care i-ar arunca în iad în caz de nesupunere), nu e de mirare că nu simt vreo reținere, pe când de fapt sunt nerăbdători, să intre cu forța în viețile necredincioșilor. Acest aspect este evident astăzi privind sexul, creștinii încercând să interzică femeilor dreptul la avort și să instituie ”abstinența” ca mijloc de control al nașterilor. Este evident și în sistemul de învățământ, creștinii încercând să forțeze predarea mitului creaționist (dar nu cel hindus sau al grecilor antici) în locul teoriei evoluționiste. Dar tendințele autoritare ale Creștinismul sunt mult mai ample...
Atacul asupra libertății cuvântului face parte din istoria integrală a creștinătății, încercând să distrugă materialele ”indecente” sau ”subversive” (odată cu întemnițarea și arderea de vii a autorilor), așa cum a fost cazul lui Galileo Galilei sau Giordano Bruno (care a fost ars pe rug). Poate un alt exemplu elocvent ar fi cenzura creștină, precum ”Index Librorum Prohibitorum” al bisericii catolice, care datează din secolul 16, fiind abandonat doar în 1966 - nu datorită recunoașterii sale ca un atac la adresa libertății umane, ci fiindcă nu mai putea fi susținut legal.
Autoritarianismul creștin se extinde totuși dincolo de interzicerea libertății cuvântului, ci și a interzicerii libertății de credință. În secolul 15, sub Ferdinand și Isabella, pe când Cristofor Columb naviga spre coastele Americii, evreii din Spania au fost ordonați fie să se convertească la Creștinism, fie să părăsească țara. Jumătate au ales exilul, în timp ce jumătatea care a rămas au fost țintele preferate ale Inchiziției. Câțiva ani mai târziu și musulmanii din Spania au fost forțați să facă aceași decizie.
Această ură a libertății conștiinței - și a libertății individuale în general - este prezentă și astăzi. Până spre sfârșitul secolului 19 în Anglia, ateii care aveau îndrăzneala să își exprime convingerile deschis erau închiși. Chiar astăzi în multe state din SUA există legi care interzic ateilor să depună mărturie sau să ocupe o funcție publică. Și nu este un mister cine sunt forțele motorii din spatele unor legi care interzic ”infracțiunile” fără victime, precum nuditatea, sodomia, desfrânarea, concubinajul sau prostituția...
Dacă credințele tale tale benigne nu sunt în acord cu ”moralitatea” creștină, poți fi sigur că majoritatea creștină se vor simți îndreptățiți să-și bage nasul (prin metode specifice statului polițienesc) în viața ta personală.

7. Creștinismul este sadic
- Pe parcursul istoriei sale, cruzimea a fost una dintre caracteristicile definitorii ale Creștinismului. Încă de la început, religia, cu viziunea sa simplistică asupra vieții, se concentrează asupra ”păcatului sexual”, cu aproape imposibile cereri de ”puritate” sexuală, manipularea vinei, penitenței și diverse forme de auto-flagelare. Astăzi această tendință este deobicei psihologică, sub forma vinei rezultând din reprimarea (și asfel obsesia) instinctelor sexuale naturale. În secolele din trecut a fost adesea de natură fizică.

Timp de aproape două secole, automutilarea corpului a fost considerată cea mai înaltă formă de smerenie. Curățenia corpului era văzută ca o poluare a sufletului, iar sfinții cei mai venerați deveniseră mase hidoase de zdrențe. Dar din toate mărturiile acestor excese crunte duse în spiritul vremii, viața lui Simeon Stâlpnicul (pomenit la ortodocși pe 1 septembrie) este cea mai elocventă...El își legase o funie în jurul său, asftfel încât i-a penetrat în carne și a necrozat. O duhoare oribolă, de netolerat pentru cei prezenți, emana trupul său și viermi cădeau oriunde se ducea, umplându-i patul. Timp de un an întreg, se zice, Simeon a stat într-un picior, celălalt fiind acoperit de ulcerații, în timp ce biograful său îi stătea alături, să ridice viermii care cădeau și să-i pună înapoi la locul lor, în timp ce sfântul le spunea ”Mâncați ce v-a dat Domnul”. Din orice colț al lumii veneau pelerini să-i aducă omagiu. O mulțime de prelați l-au urmat la mormânt...O stea luminoasă se spune că a luminat stâlpul său (pe care trăise ultimii 37 de ani), vocea colectivă pronunțându-l ca fiind cel mai înalt model de sfânt creștin, iar mulți alți pustnici i-au urmat exemplul...

În Biblie nu este condamnată nicăieri tortura, în timp ce sunt recomandate pedepse extraordinar de crunte (cum ar fi omorârea cu pietre), iar dacă adepții creștinismului aprobau automutilarea, nu este de mirare că aplicau torturi sadice asupra altora. La apogeul puterii și influenței Creștinismului, sute de mii de ”vrăjitoare” au fost torturate și arse de vii după auspiciile vânătorilor ecleziastici de vrăjitoare, în timp ce Inchiziția rezerva un tratament similar pentru cei acuzați de erezie.



Iar dacă arderea vrăjitoarelor și a ereticilor ține de domeniul trecutului, creștinii pot fi plini de cruzime și în zilele de astăzi - un bun exemplu ar fi ”The Westboro Baptist Church of Topeka, Kansas”.

Dar nu este surpinzător pentru membrii unei religii care predică faptul că tortura eternă este nu numai justificată, ci și că ”mântuiții” se vor ”bucura” văzând tortura altora - așa cum afirmă chiar ”părinții bisericii”- Sfântul Augustin, Thomas Aquinas sau Tertullian...

"Pentru ca bucuria sființilor să fie mai plăcută și pentru ca să dea laudă mai mare lui Dumnezeu pentru ea, le este permis să vadă suferința osândiților...Sfinții se vor bucura de pedeapsa damnaților."-T. Aquinas

Astfel viziunea raiului a celor mai mari teologi ai Creștinismului este o viziune a unor plăceri sadice la vederea torturii eterne.

8. Creștinismul se împotrivește progresului științific.
- Timp de peste un mileniu Creștinismul a frânat progresul științei și a gândirii raționale. În Creștinătate, de pe vremea lui Augustin până la Renaștere, investigațiile lumii naturale au fost restricționate de investigațiile teologice - interpretarea pasajelor biblice, viețile sfinților, etc. ; nu a existat o observație și interpretare corectă a fenomenelor naturale, fiindcă erau considerate neimportante, din moment ce toată cunoașterea consta în scriptură. Rezultatele sunt știute : Cunoașterea științifică nu a avansat decât foarte puțin timp de 1000 de ani, iar populația trăia în cele mai mizere condiții și cea mai profundă ignoranță, cu o frică morbidă de supranatural - crezând în explicații paranormale pentru cele mai obișnuite fenomene naturale. Această ignoranță a avut consecințe tragice : populația a acceptat ”vrăjitoria” drept explicația relelor, de la boli până la furtuni, iar sute de mii de femei au plătit cu viața. Una dintre cele mai dese acuze aduse vrăjitoarelor era provocarea grindinei și alte tulburări ale vremii care aduceau necazuri vecinilor, explicații supranaturale erau acceptate cu ușurință...
Alt rezultat consta în faptul că populația temătoare era foate dependentă de religie și înțelepții clerici (ca și în România prezentului, cu preponderență în mediul rural, dar nu numai..) pentru protecție împotriva relelor supranaturale, pe care ei credeau că-i înconjoară. În Europa mediavală, pereții caselor erau ”literalmente” burdușiți de draci și vrăjitoare, iar singura protecție împotriva lor era biserica.



Când știința a căpatat un impuls în Renaștere - după un retard de 1000 și-ceva de ani, Creștinismul a făcut tot ce i-a stat în putere să o suprime. Cazul lui Copernic și Galileo sunt relevante, deoarece când biserica catolică a interzis teoria heliocentrică și l-a oprit pe Galileo să o predea, nu a măsurat dovezile pro sau contra, a fost de ajuns faptul că a contrazis scriptura. Astfel teoria trebuia să fie falsă.

Mai târziu, când era evident că lupta împotriva științei va fi pierdută, au abordat o altă poziție, afirmând că ”nu există contradicții” între știință și religie - o poziție nesinceră și disimulantă în cel mai bun caz. Atât timp cât confesiunile creștine vor continua să afirme ca adevăr, fară a oferi ca dovezi nimic mai mult decât anecdote - că miracole și evenimente imposibile după legile fizice care guvernează universul au avut loc (sau încă mai au), va exista un conflict între religie și știință. Faptul că mulți credincioși și mulți oameni de știință par mulțumiți de această minciună, nu înseamnă că problema nu există.

Astăzi, totuși, conflictul dintre religie și știință se desfășoară în mare parte în sistemul educațional, creștinii conservatori făcând presiuni pentru ca mitul creaționist să fie predat în locul sau pe lângă teoria evoluției. Tacticile lor se bazează pe proasta înțelegere științifică a publicului. Ei caută nod în papură în fosile, creaturi care ”sfidează” evoluția, a doua lege a termodinamicii, ”complexitatea” ochiului ș.a.m.d, oferind în schimb interpretările lor absurde ca adevăruri - precum că fosilele au fost puse pe pământ de diavol pentru a induce omenirea în confuzie.

Ei mai încearcă să profite de ignoranța generală asupra structurii teoriilor științifice. În limbajul uzual, ”teorie” este folosit ca un sinonim pentru ipoteză, conjunctură, sau chiar ”ghiceală”. Folosința termenului în știință este foarte diferit : ”TEORÍE, teorii, s.f. 1. Formă superioară a cunoașterii științifice care mijlocește reflectarea realității. 2. Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi și concepte care descriu și explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene.” - din DEX.

Dar creștinii conservatori induc deliberat confuzie asupra termenului în încercarea de a face mitul lor religios aparent valid și susținut de ”știință”.

De asemenea, ei încearcă să inducă confuzie afirmând că non-specialiștii care acceptă teoria evoluției o adoptă fără mai multe dovezi decât pentru mitul creaționist, sau chiar afirmând că aceștia o adoptă pe bază de ”credință”. Din nou, mai mult decât nesinceritate...

Însă datorită științei cunoașterea umană a evoluat. Astfel, datorită metodei științifice putem fi mai siguri în cunoaștere. Metoda științifică, în esență, constă în a aduna cât mai multe informații posibile despre un fenomen (in vivo, in vitro, etc.), apoi dezvoltând explicații despre fenomen (ipoteze), iar apoi testând aceste ipoteze pentru a vedea cât de bine fac față faptelor observate (experiment) ; dacă oricare dintre ipoteze sunt inconsistente cu observațiile, sunt eliminate sau modificate, pe când cele care sunt consistente sunt reținute, iar cele care supraviețuiesc testării repetate (concluzii) primesc adesea numele de ”teorii”, ca și ”teoria relativității” sau ”teoria evoluției”.

Acesta este motivul pentru care non-specialiștii au dreptul de a accepta teorii științifice, în afara disciplinei lor, ca explicații ale fenomenelor observate : cei care au elaborat teoriile urmau corect procedura științifică.

Indiferent de cât de mult ar protesta conservatorii, există o diferență ca de la cer la pământ între teoriile științifice (produse de metodologia științifică, supuse aproape încontinuu testelor) și credința, susținută de mituri anacronistice și lipsite de bază, produse în urmă cu 3000 de ani de către păstori de capre sclavagiști.

(Propun și eu un experiment în legătură cu mitului potopului - oare câte animale de fermă poți îngrămădi într-un yacht ?)

În urmă cu 500 de ani, Martin Luther afirma că cel mai mare dușman al credinței este rațiunea. Opusul, de asemenea, este adevărat.

9. Creștinismul are o preocupare morbidă și nesănătoasă cu sexul.
- Timp de secole, Creștinătatea a avut o preocupare extrem de nesănătoasă legată de sex, (genul de preocupare pe care o are un obez sau un anorexic cu mâncarea - dacă ar fi să-l parafrazăm pe Hitchens), probabil cea mai mare dacă ar fi să excludem puterea, banii și cruzimea. Aceasta a rezultat din multele ”Să nu-uri” legate de sex din Biblie. Faptul că Cele Zece Porunci conțin o poruncă care interzice să ”preacurvești”, dar nu atacă sclavia (ba chiar o susține - ”să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău."), tortura sau cruzimea - care erau obișnuite în vremea Vechiului Testament - spune multe despre preocuparea autorilor cu sexul (femeile fiind văzute ca proprietate).

Astăzi, judecâd după spusele multor lideri creștini, am putea gândi chiar că ”moralitatea” nu înseamnă nimic mai mult decât activitatea din dormitor. Biserica catolică este un bun exemplu, cu declarațiile sale morale rareori depășind problema avortului și a contracepției. (și cu un accentul său moral rezervat aparent numai asupra acestor teme). De asemenea, viziunea catolică asupra sexului - văzut doar ca pentru procreare - reduce relațiile sexuale umane la nivelul animalelor de montă. Pentru mai mult de un secol, bisercica catolică a fost forța motorie din spatele eforturilor de a interzice accesul la mijloace contraceptive și informație - pentru toată lumea, nu numai catolici.



Biserica catolică, însă, este departe de a fi singură în obsesia sa cu sexul. Campaniile de ură creștină împotriva homosexualității este o altă proeminentă manifestare a acestei preocupări perverse (A se vedea și ”Marșul Normalității” a penibilei Noii Drepte.) Până în momentul de față condamnarea homosexualilor de către clerici este foarte răspândită - iar clericii dau din umeri la auzul veștilor de homosexuali bătuți sau omorâți.

10. Creștinismul provoacă frustrare sexuală
- Pe lângă nefericirea provocată de intruziunea autoritară creștină în viețile sexuale ale necredincioșilor, Creștinătatea produce o mai mare frustrare printre proprii adepți, insistând că sexul este rău, împotriva lui Dumnezeu. Creștinismul proscrie sexul în afara căsătoriei, relații homosexuale, chiar și gânduri de natură sexuală. Asfel de păcate, in viziunea conservatoare creștină, condamnă un individ la pedeapsa veșnică.

Dat fiind faptul că oamenii sunt ființe cu un libido foarte dezvoltat, iar lumea fiind sex și nu spirit, iar impulsurile și instinctele umane nu sunt adesea în concordanță cu preceptele creștine asupra sexualității (relație monogamă, căsătorie heterosexuală) pentru cei care încearcă să urmeze o astfel de moralitate creștină frustrarea și nefericirea devin inevitabile, deoarece pornirile cele mai puternice se lovesc de un perete de convingeri religioase - mai ales pentru adolescenții creștini și tinerii necăsătoriți, pentru care singul mod de a trăi este cel creștin - unde și masturbarea este interzisă.
Dilema este chiar și mai grea pentru homosexualii adolescenți și tinerii creștini pentru care religia nu le oferă niciodată libertatea de a-și urma impulsurile. Aceștia sunt condamnați la celibat. Dacă încalcă norma bisericii, ei devin sodomiți, condamnați nu numai la persecuție pe pământ ci și la ”osânda eternă”.

Chiar și tinerii creștini care primesc acordul statului și a bisericii de a face sex, descoperă adesea că relația sexuală promisă de căsătorie nu este tot ce și-au imaginat că va fi. În căsătoriile dintre cei care au urmat regulile creștinismului - adică fără sex înafara căsătoriei - insatisfacția predomină. Chiar și pentru cuplurile creștine ce au relații sexuale sănătoase, problemele nu se sfârșesc. Atracția sexuală debutează, crește fulminant, stagnează și apoi de multe ori dispare, noi atracții apărând în schimb. În relațiile convenționale de cupluri creștine, individului nu îi este permis să le dea curs, nici măcar să admită că acestea ar exista. Astfel în moralitatea tradițională a Creștinismului, ai de ales între a fi necredincios altora sau ție însuți.

35 de comentarii:

  1. Deplâng abuzura lui Nietzsche în scopuri secularisto-ateiste. Dacă citeşti cu atenţie nu e împotriva religiei sau fascismului ci chiar un susţinător. Asta nu a înţeles nici godless.

    Să crezi că Nietzsche e un liberal sau ateu în sensul modern al cuvântului e să greşeşti.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce am observat eu în cazul lui Nietzsche este că fiecare ”interpret” încearcă să-l folosească în scopuri proprii, întorcându-l pe dos după bunul plac, așa cum au făcut și naziștii, cooperând cu Elisabeth Förster-Nietzsche, sora mai puțin înzestrată mental a filosofului. Îți reamintesc că Nietzsche era ateu în sensul cel mai concret al cuvântului și nu era deloc antisemit. Ruptura cu Wagner s-a produs pe baza unor astfel de considerente.

    Cum îmi spui tu să-l citesc ”cu atenție” ar seamănă cu sfaturile unui teolog care mi-ar spune să citesc Evangheliile sau Biblia cu mai multă atenție sau har...

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu, am facut abstractie de ce a facut sora sa.

    Trebuie doar sa te uiti in locurile in care lauda si aproba Legile lui Manu - carte sfanta de la Hinduism, la veneratia sa pentru Dyonisus si la supararea ca nu s-au mai inventat alti zei dupa ce a venit crestinismul in Europa.

    Apoi mai este teoria sa despre stat si geniul militar drept scopul societatii.

    Nu am spus ca era antisemit, nu era nici nationalist. Era doar fascist in sensul ca nu intelege societatea drept ceva liberal, nici nu aprecia ideea de drepturi ale omului.

    Am spus fascist ca sa nu intelegi "nazist".

    RăspundețiȘtergere
  4. În opera lui Nietzsche apar și multe contradicții...e normal pentru un gânditor care nu s-a preocupat să construiască sisteme filosofice abstracte și aberante...

    Și eu aprob religia jainistă sau zen-ul budist, caut trăirea dionisiacă, dar asta nu mă face mai ”religios”...

    Iar ideea de proto-fascism nu pare a fi compatibilă cu personalitatea individualistă a lui Nietzsche.

    RăspundețiȘtergere
  5. mai "Legea" da tu esti prost nu gluma...ma scuzi ca folosesc calitati fizice in loc de argumente, dar is satul de inculti care au citit CEL MULT Asa grait-a Zarathustra si apoi se apuca de vorbit despre Nietzsche...."Statul e locul unde sinuciderea pe indelete a tuturor e numita viata" (Nietzsche) > intr-adevar, Lex: "Apoi mai este teoria sa despre stat si geniul militar drept scopul societatii>"

    Nu e nevoie sa-l citesti "mai bine", sau "cu atentie", e nevoie doar sa-l citesti. El era chiar anti-social uneori, cat despre stat - il dispretuia la maxim, de unde ai scos tu "teoria" asta a lui? Si...tu stii ce inseamna fascism? Asa...intreb ca sa ma asigur...

    Mai usor cu pianu' pe scari...

    Uite, pentru "cultura ta generala": http://cronicanecunoasterii.blogspot.com/search/label/Cazul%20Nietzsche

    RăspundețiȘtergere
  6. Sa nu uit...ABUZURA lui Nietzsche? Trebuie scrisa o carte pe tema asta, serios.

    "Era doar fascist in sensul ca nu intelege societatea drept ceva liberal, nici nu aprecia ideea de drepturi ale omului." De aici, decurge prin LOGICA DE FIER ca oricine nu intelege societatea intr-o maniera liberala si nu apreciaza IDEEA de drepturi ale omului este FASCIST!

    Era evident ca el nu ACCEPTA societatea, nici macar intr-o maniera liberala, pentru ca nu era liberal. Era mai degraba libertarian. Si cum sa aprecieze ideea de drepturi ale omului cand se stergea la cur cu asa zisul "contract social", care nu e decat o vrajeala ca niste naivi ca tine sa creada ca sunt protejati de Stat samd.

    Cred ca la tine se referea Nietzsche cand spunea ca "sunt oameni carora nu trebuie sa le dai mana, ci doar laba. si vreau ca laba ta sa aiba si gheare..."

    RăspundețiȘtergere
  7. zarathustra, antifascistu lu tata...

    Trebuie sa nu te duca capu sa nu realizezi admiratia lui Nietzsche pentru "stapani", nu doar in sensul artistic/intelectual, ci si in sensul militarist/fascist precum Napoleon sau Cezar.

    Acum daca esti naiv ca poti sa-l transformi pe Nietzsche in anarhist e treaba ta, dar omul a scris clar ca nu ii placea turma de socialist si anarhisti (labari precum cei din antifa de exemplu).

    Ti-am citit eseul despre filozofia nietzscheana, nu am gasit nimic ce nu stiam.

    Naivi ca mine? Halucinezi, am vorbit destul de critic despre Drepturile Omului si pe blog si pe forumul atei.ro

    Nu te mai ascunde sub citate din Nietzsche sa pari destept, ca nu pacalesti decat pe fraieri.

    RăspundețiȘtergere
  8. Am inteles, eu doar am vrut sa adaug in legatura cu el, in rest e treaba ta cum faci propaganda anti-religie. Spor la treaba, lol.

    RăspundețiȘtergere
  9. Pacat ca articolul este bun, dar concluzia proasta:)

    RăspundețiȘtergere
  10. Pamfletul e inspirat după Chaz Bufe, după cum scrie la început. Am elaborat pe anumite teme și am împărțit articolul în două părți din considerente de spațiu. Partea a 2-a va urma în curând.

    RăspundețiȘtergere
  11. 1. Sunt de acord. Dar e din cauza intereselor politice ale Bisericii Medievale cand s-au inventat doctrinele idioate. Concluzia, sub acest aspect, este ca trebuie ori revenit la invatatura originara a lui Iisus, ori adoptat Islamul.
    2. Este similar cu 1. In plus, te iei de niste cazuri extreme. Dimpotriva, mie mi se pare religia prea plictisitoare asa cum e predata in scoala.
    3. Relativ corect, sub aspectul ca iarasi decurge din 1. Lenevia intelectuala este slabiciunea religiilor abrahamice, antropomorfizarea lui Dumnezeu. Totusi, este util sub aspectul moralei iubirii.
    4. Egocentrismul e o calitate.
    5. Din pacate da. Conceptele de ateism și comunism sunt insa înfrățite. Si sub acest aspect adoptarea Islamului este utila, fiind mai tolerant decat crestinismul actual.
    restu mai incolo:)

    RăspundețiȘtergere
  12. 1. Crezi că interesele politice ale creștinismului s-au limitat doar la epoca medievală ? (faza cu islamul mă face să râd - ce fel de creștin ești ?)
    2. Nu susțineai sus și tare că religia ar trebui predată în școli ?
    3. Tocmai că nu văd nimic moral în alegerea care o dă Isus adepților - ”Iubește-mă sau arzi în iad !”
    4. Egoismul poate fi benefic individului. Aroganța stupidă nu. Dar aici nu vorbim de indivizi ci de un super-organism numit ”Creștinătate”.
    5. Ateismul și comunismul nu au nicio rădăcină comună (cercetează istoria celor două concepte). Islamul astăzi este mult mai intolerant decât majoritatea formelor de creștinism. În timpul Evului Mediu era vice-versa. Secularism, nene...

    Dar totuși chestia cu adoptarea islamului m-a lăsat perplex...vorbești serios ?

    RăspundețiȘtergere
  13. 1. Pai in perioada medievala au constituit dogmele idioate (iad, dracu, treime), ale caror consecinte se rasfrang si astazi. Islamul nu are asemenea dogme (decat partial ce a preluat, dar nu sunt centrale). Sub aspectul "acuratetii teologice", Islamul este o religie mult mai moderna.
    2. Da, trebuie predata calumea! Filosofie comparata si istorie.
    3. Cel mai celebru la Iisus este iubeste-ti dusmanul:) Nu a zis Iisus ce zici tu.
    4. Pace sufleteasca si sociala.
    5. N-au radacina comuna, insa se inteleg bine.
    In plus, ateismul este mult mai intolerant si decat crestinismul, si decat Islamul!
    Desigur, comparatia ta este nefireasca...iei cele mai tolerante forme de crestinism si fanatismul islamic...
    Eu nu cred ca Islamul este intolerant fata de crestinism, ci fata de "Occident".
    E utopica ipoteza adoptarii Islamului. Nu se preteaza civilizatiei europene (ca religie oficiala).

    RăspundețiȘtergere
  14. Pai si starea sociala e tot parte din realitate nu? Doar nu crezi ca sunt chestii distincte...

    RăspundețiȘtergere
  15. Religia rezolva toate problemele sociale.

    RăspundețiȘtergere
  16. @ Adi
    1. Dogmele idioate de care vorbești ar data de pe vremea lui Constantin I (zis Cel Mare) și a primelor consilii ecumenice în care s-au stabilit anumite crezuri precum firea duală a lui Isus (la vreo 300 de ani după moartea lui). Numai tu știi ce înseamnă ”acuratețe teologică” - probabil te referi la sitemul propriu de credințe... (Mă acuzi pe mine de plagiat, dar Coranul a fost plagiat după Vechiul Testament în mare parte. Eu măcar nu îmi ascund sursele.)
    2. Filosofie în general și religie comparata, absolut ! Prozelitism NU.
    3. Orice religie este departe de principiile sale. Uneori chiar diametral opusă. Ghandi afirma: ”I like your Christ, I do not like your Christians. Your Christians are so unlike your Christ.”
    4. Am înțeles. Tu echivalezi egoismul și egocentrismul cu pacea socială și mulțumire sufletească. Așa o înțeleg și toți obiectiviștii atei și capitaliștii.
    5. Ateismul nu este intolerant. Câți atei au ucis/bătut oameni pentru că aveau credințe diferite ?

    RăspundețiȘtergere
  17. @Adi
    - Religia cauzează majoritatea problemelor sociale. Pot să mă gândesc la o mulțime de astfel de exemple, dar nici la unul singur de care zici tu.

    RăspundețiȘtergere
  18. 1. Da, alea! Dogmele sunt principala problema a crestinismului. Cel mai amabil spus e ca au inlocuit iubirea cu "credinta". Coranul e ok!
    2,3,4. ok
    5. Stalin, Hitler, Mao, Pol Pot, Ceausescu...!?
    In plus, ma refer si la intoleranta vizibila pe blogosfera.

    RăspundețiȘtergere
  19. @Adi -
    1. Dogmele sunt probleme comune tuturor religiilor - Cine vrea să-și trăiască viața după niște legi absurde, n-are decât...Dar să nu încerce să mă ducă și pe mine, cu promisiuni goale sau amenințări, în sclavie.

    5. În primul rând Hitler în mod cert nu era ateu. Stalin, Mao și Pol Pot au comis crimele lor în numele propriei religii - comunismul. Așa-zisa ”intoleranță ateistă” vizibilă pe blogosferă se datorează unei poziții puternic defensive pe care ateismul o ia împotriva asaltului de lături hiper-religioase.

    Again - cât timp nu încerci să îți extinzi sclavagismul sau prostia asupra vieții mele, ești ok, nu am nicio problemă dacă tu personal crezi că Thor, Vishnu sau Mickey Mouse te va mântui...

    RăspundețiȘtergere
  20. 6. Autoritarianismul iarasi nu e rau, daca gasesti un sistem de conducere incoruptibil.
    Violenta nu are ce cauta in religie.
    Dreptul la avort nu tine de viata sexuala, ci de sanatate si reproducere. Si nici nu e potrivit "drept la avort" pentru ca este imoral si criminal.
    Ateistii din Romania sunt cei mai prosti. In timp ce tari care au rate la avorturi de 10-20 de ori mai reduse ca in Romania...Franta, Olanda, Germania...isi pun problema cum sa elimine fenomenul, numai handicapatii din Romania isi pun problema liberalizarii fenomenului. Ateisti handicapati!
    Ateistii sunt cei care insista ca teoria evolutionista sa devina TOE.
    "Atacul asupra libertății cuvântului" este, de fapt, protejarea valorilor religioase impotriva abuzurilor libertatii de exprimare.
    "Infractiunile fara victime" nu trebuie incurajate.
    "majoritatea creștină se vor simți îndreptățiți să-și bage nasul (prin metode specifice statului polițienesc) în viața ta personală." - paranoia
    7. Tine tot de dogme idioate, ca pacatul originar, sfinti etc.
    Lapidarea tine de iudaism, nu de crestinism.
    Avand in vedere ca articolul include numeroase componente istorice, iti recomand sa te intorci la Stalin, Hitler, Mao, Pol Pot si Ceausescu!
    Pentru mai multe detalii http://adrianarvunescu.wordpress.com/2010/04/30/razboaiele-religioase/
    8. Ai de 2 ori 7!
    http://adrianarvunescu.wordpress.com/2010/06/02/o-intrebare-simpla/
    Scepticism fata de evolutionism ar fi de asemenea de dorit!
    Ai dezvoltat anapoda ideea de altfel valabila in evul mediu.
    Contraexemplu: http://adrianarvunescu.wordpress.com/2010/05/07/einstein-si-religia/
    9. Iar dogme tampite.
    Cred ca curvia ar trebui sa ti se para o problema mai contemporana decat sclavia...?!
    Exista numeroase pozitii liberale in privinta sexualitatii, cum ar fi a mea: http://adrianarvunescu.wordpress.com/2010/05/16/despre-homosexualitate/
    10. Moralitatea sexuala este dezirabila.
    Masturbarea nu e interzisa.
    "În căsătoriile dintre cei care au urmat regulile creștinismului - adică fără sex înafara căsătoriei - insatisfacția predomină." nu din cauza respectarii propriu-zise a castitatii, ci dintr-o radacina comuna-ignoranta. Nu vreau sa detaliez...ceva de genul ca respecti dogmele din frica si bigotie, nu din respect pt Dumnezeu, fata de tine si partener. De aici provine "insatisfactia", si nu din respectarea propriu-zisa a prescriptiei.

    RăspundețiȘtergere
  21. @Adi
    -Văd că iar ai început să delirezi și să-ți dai arama pe față.
    Deci...
    Te citez : ”Dumnezeu e complet diferit de creatie, inclusiv inimaginabil pentru mintea umana.” - totuși îți permiți să-l interpretezi, să-l întorci pe dos și să-l violezi în toate orificiile - după principiul ”eu am întotdeauna dreptate, chiar și când greșesc” (aparent crezul tău în viață) Teologie pentru tine înseamă ce aprobi sau dezaprobi tu. Ai tendințe megalomane, un complex mesianic ;
    Desigur ateii nu au niciodată dreptate, fiindcă ei ”nu sunt oameni”, ba chiar nici măcar animale...

    - Acum spui că autoritarianismul nu e rău (dacă găsești un sistem de conducere incoruptibilă.) FALS ! Autoritarianismul este întodeauna rău, istoria o demonstrează -și îmi mai zici mie de Stalin, Pol Pot și Mao, Hitler mic ce ești ! Toți oamenii sunt failibili, iar autoritarianismul abuzează de violență și coerciție pentru a-și îndeplini scopurile meschine. Ești un veritabil teocrat, cu gândirea coruptă de religie.

    PS : aproape uitasem cu cine discut...

    RăspundețiȘtergere
  22. Nu-i nimic, sunt obisnuit cu ateistii, care schimba brusc discutia dinspre argument spre persoana!
    Totusi, ai oarece dreptate spusele tale:)

    RăspundețiȘtergere
  23. Prometescu, mai bine lasai firul deturnat de cele doua Nietzsche Think Thanks, decat de Adi - care e un troll.

    RăspundețiȘtergere
  24. Păi m-am gândit poate să scot un post pe viitor despre chestia asta... Aștept și alte idei. Oricum, după cum mergea discuția se ajungea în vreo două replies la înjurături lipsite de noimă.

    RăspundețiȘtergere
  25. De ce îl laşi să îţi polueze blog-ul?!

    RăspundețiȘtergere
  26. @ Anonim
    - Fiindcă așa cum i-am zis și pe saitul lui, el este principalul propagator al ateismului în blogosfera românească.

    A reușit până acum ca nimeni altul să demonstreze cu virtuozitate cât de jos poate ajunge - ignoranța, aroganța, cocălăria, servilitatea, misoginismul, ipocrizia, imoralitatea, iraționalitatea, mârlănia și stupiditatea religioasă. - Pentru asta sunt onorat să-l găzduiesc pe blog !

    RăspundețiȘtergere
  27. Prometescu, smecherasu ala antifa a inceput sa ma injure, eu nu am facut decat sa imi exprim un punct de vedere. Doar nu te astepti sa-i vorbesc frumos dupa ce se da mare smardoi.

    RăspundețiȘtergere
  28. Ok, nu întoarcem și celălalt obraz aici, totuși sper să facem o polemică mai articulată în curând (cu ocazia unui viitor post) pe seama lui Nietzsche și a moștenirii sale...

    RăspundețiȘtergere
  29. Anunț că au fost șterse o parte din comentarii din motive ce țin de igienă și ca să nu ne mai învârtim în jurul cozii.

    RăspundețiȘtergere
  30. Crezi ca monogamia duce automat la frustrare sexuala? Sau, altfel spus, frustrarea sexuala e intotdeauna ceva rau, de evitat? :D (scuza-mi preocuparea mai frivola, pe Nietzsche l-am citit doar printre randuri, asa ca nu ma tine o discutie asa serioasa :)) )

    RăspundețiȘtergere
  31. Cât timp monogamia este impusă ca dogmă, da..

    RăspundețiȘtergere
  32. Pentru mine e o tema importanta de meditatie, inca...Pe de o parte imi repugna orice e impus ca si dogma, mai ales in domeniul sexualitatii.Cand ma gandesc ca exista parinti care isi supravegheaza copiii adolescenti pentru ca sa nu se masturbeze...Mama! Pe de alta parte, nu as spune ca idealul crestin duce automat la "frustrare", sau, ma rog, nu neaparat in sensul rau al termenului. Adica, imi repugna si dogmatismul de genul "monogamia nu e naturala, NU TREBUIE sa incerci sa adopti un astfel de ideal; daca te simti atras de altcineva decat partenerul tau, TREBUIE sa dai curs dorintei, altfel vei fi frustrat, si asta e RAU"...Oricum mai meditez...:)

    RăspundețiȘtergere
  33. Dragoste există, la fel și impulsul sexual, însă ”dragoste cu forța nu există”. După biserică, nu există dragoste în afara căsătoriei, doar sex :))

    Eu nu ”propăvăduiesc” nicio dogmă.

    Idealul căsătoriei creștine e pervers : un schimb de ”proprietate” între tatăl miresei și ginere - cu acordul bisericii și a statului, în care femeia plătește cu numele și libertatea, iar bărbatul obține controlul total asupra aparatului reproducător feminin...

    RăspundețiȘtergere