marți, 29 iunie 2010

”Dumnezeu este iubire”



Ignoranța indivizilor religioși asupra problemelor reale ale lumii și incapacitatea religiei organizate de a le opri oferă omenirii întregi o viziune sumbră.

Credința nu servește decât ca o iluzie plăcută, liniștitoare, în care ”Dumnezeu este iubire”, apocalipsa iminentă, iar această ignoranță sfântă...

19 comentarii:

  1. Uite aici inca o poza pentru colectie: orasul Hiroshima, dupa atacul nuclear:

    http://electrodes.files.wordpress.com/2009/07/hiroshima__aftermath.jpg

    RăspundețiȘtergere
  2. Dumnezeul meu este un gratar de porc nu minciuna aia cu iubire.. bleah.

    RăspundețiȘtergere
  3. Prometescu exista si e plin de iubire !
    Dumnezeu nu exista si nu e plin de iubire . Prometescu il uraste pe Dumnezeul care nu exista si nu e plin de iubire.
    Prometescu il iubeste pe muritorul de foame real din poza de mai sus ,dar acum e ocupat sa injure un personaj imaginar si o sa-i dea o bucata de paine mai tarziu ...dupa ce moare ,ca sa aiba motive sa injure personaje imaginare

    ->il vezi pe copilul ala negru din fotografie? el e asa din cauza ta personal ca in loc sa injuri personaje imaginare pe un blog ,tu trebuia sa trimiti o bucata de paine la oameni reali ,aia care a mucegait si ai aruncat-o era de fapt a acelui copil insa tu din iubire prea mare ai aruncat-o la gunoi .

    RăspundețiȘtergere
  4. Flying, nu faci decât să îmi confirmi toate cele spuse mai sus.

    PS : nu urăsc pe dumnezeul tău, doar conceptul imaginar al dumnezeului tău (la un loc cu fanaticii săi - din păcate foarte reali).
    Și nu fă nicio presupunere pe seama mea, că te înșeli amarnic...

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu nu inteleg nimic din comentariul lui flying; are mai multe personalitati?

    RăspundețiȘtergere
  6. @Dragomir
    - Sincer nu știu de unde a scăpat...

    RăspundețiȘtergere
  7. Salut, Prometescule! Am auzit ca esti din Iasi. Ma gasesti pe the_terror15@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  8. Bun articolul cu problema lui Rica, merci de link!

    RăspundețiȘtergere
  9. N-am nimic contra lui Dumnezeu, doar clubul admiratorilor lui ma enerveaza,

    RăspundețiȘtergere
  10. Iată-l pe Adi, un creștin adevărat !

    RăspundețiȘtergere
  11. Cine te-a mintit? Adi e un musulman feminist imputit. L-am studiat.

    RăspundețiȘtergere
  12. Cu siguranţă merită studiat, Lex. Preferabil prin vivisecţie...

    RăspundețiȘtergere
  13. Nuu.. trebuie observat in habitatul sau natural de narcisist halterofil cu tente homofile. Numai asa poti evidentia atributele acestui specimen, lipsit de interactiune naturala devine inutil. D-aia nu cred ca ar trebui banat nicaieri, doar tinut sub supraveghere.

    RăspundețiȘtergere
  14. Am încercat să-l clasific, ca specie, în ciuda dificultăţii enorme a unei asemenea ambiţii...

    Bănuiesc doar că specimenul face parte din :
    - Regnul : animal prost
    - Încrengătura : cocalar
    - Clasa : religios
    - Ordin : creştinopat
    - Familia : Arvunescu
    - Genul : homo(sexual) refulat
    - Specie : troll
    - Subspecie : Adi

    RăspundețiȘtergere
  15. Prome, ma iei cu laringele de varfu pulii!

    RăspundețiȘtergere
  16. Pentru ce atâta hăituială, defaimă şi zicere de rău zvârlite cu aşa grăbire în cârca " credinţei"? Sunt sigur că nu spun nimica care să facă vreo impresie cât de mică, dar "credinţa" nu e o noţiune zdravăn închegată, o entitate indiviză, un concept unic, nu e ceva lesne de chitit dintr-o ocheadă, nu-i poţi aplica o etichetă (prea uşor). "Credinţa" e o trăire esenţialmentă subiectivă, imediat ce se încuibează în vreo căpăţână omenească îmbracă acea formă care e mai cu seamă pe potriva "gazdei" ...aşa că de-ar fi s-o privim aşa cum ni se iveşte ea după ce este nemilos trecută prin strâmtoarea de minte a norodului cel cu mintea noroioasă....păi sigur că nu prea e pricină de veselie.
    Credinţa "serveşte" în o mie şi una de feluri (depinde de om) şi poate fi iluzie la fel cum poate fi şi deziluzie.
    Oricum ar fi, credinţa e lucru prea de tot plăpând pe lânga ignoranţa şi puterea omului de auto-amăgire despre care-s sigur că au să vieze în până-n veci şi care au alte izvoare decât "credinţa".
    Credinţa nu e pricina năpastelor din lume şi nici nu le poate remedia ( e drept că le oglindeşte oarecum , uneori aproape ca un simptom) dar dacă e să găsim cauza scârbăvniciilor omeneşti poate că mai nimerit ar fi să căutăm altundeva( poate chiar în noi înşine, în colectivul omenesc ..că doar noi dăm viaţă şi insuflăm putere ideilor religioase, nu invers şi de asemenea să nu luăm efectul drept cauză)
    Credinţa poate fi şi adesea este o forţă pozitivă, chiar înnobilatoare.....poate să şi descătuşeze(nu numai să încătuşeze)......şi la o adică, dogmele, prejudecăţile, preconcepţiile, bigotismul, habotnicia şi toate celelalte pricini încuietoare de minţi nu-i musai să aibe mereu "credinţa" la sursă ( ba eu tind să cred că astea-s mai curând "malformaţii" congenitale) şi se găsesc din belşug şi printre "necredincioşi"(să-mi fie cu iertare folosirea cuvântului ăstuia, ştiu că-i vulgar).

    O zi bună şi să-mi scuzaţi aiurelile astea plictisitoare!

    RăspundețiȘtergere